middle fingers in the air

multă vreme am crezut că pot ajunge să fiu perfectă.

că voi putea gândi perfect. că voi putea iubi perfect. că voi putea arăta perfect. că voi putea judeca perfect. că voi putea lucra perfect.

multă vreme am crezut că viața mea poate ajunge să fie perfectă.

că voi putea avea un job perfect. că voi putea avea o casă perfectă. că voi putea avea iubitul perfect. că voi putea începe și ține relații perfecte cu oameni perfecți.

 

după ce mi-am dat seama că perfecțiunea mea e virusată și oricum nu seamănă cu a altcuiva, mi-am zis tare-n gând: fuck them all.

nu sunt, nu pot și oricum nu vreau să fiu perfectă. pentru nimeni.

pentru mine? poate. dar de ce mi-aș pune presiunea asta?

nu-mi mai doresc o viață perfectă: nici o iubire, nici un job și nici o casă. îmi doresc doar o versiune a acestei Oana care să știe că oricât de defectă ar fi, mereu va exista un context, un suflet și-o mână de oameni cu care ea se va potrivi perfect. trebuie doar să aibă răbdare și să le țină pe toate-n echilibru.

 

pentru totdeauna

IMG_6880

când mi l-am făcut pe al doilea, am știut că e pentru totdeauna. chiar dacă într-un fel nici nu prea mai era. poate chiar ăsta a fost motivul. poate?

știam doar că e un reminder, la fel ca celălalt, și un call to action, e drept, fără semn de exclamare la final.

permanența inefabilului e certă. permanența tuturor celorlalte aspecte ține de intensitate și maturitate.

take it easy

FullSizeRender2

nu e nicio tragedie.

da, a fost în mare parte vina ta. ți-ai asumat-o.

mai asumă-ți-o o dată. cere-ți iertare.

și oprește-te. apoi iartă-te. oamenii pot avea mii de păreri despre tine și se pot simți răniți din mii de motive. e crucea lor și ei și-o poartă.

tu fii bună. și iartă-te, apoi mergi mai departe. în ritmul tău.

#2 la 1 pentru noi

18222495_10154487521600777_5049574160845929261_n

în dimineața în care se împlinea 1, l-am văzut pe ăsta, #2 din acest an.

29 spre 30.

azi, 19 aprilie

9e997ef9c2e39f003509fce94763dfc5

azi a însemnat ceva foarte important pentru mine. timp de 5 ani.

și fix în al 6-lea an s-a întâmplat ca azi să ia o însemnătate nouă.

azi, în al 7-lea an, e doar o zi ca alte zile în care scrollez absurd prin ”On this day” de pe Facebook-ul pe care, în teorie, nu-l mai folosesc. scrollez și realizez că a trecut un an.

azi e doar a doua zi după cea mai derutantă experiență din viața mea de adult.

sorry, mom

IMG_6037

a trebuit s-o fac și p-asta. din nou.

prea o amânam de 6 luni.

thank you, karma

IMG_5876

cu toții avem lecțiile noastre de învățat.

probabil asta e a mea.

o să stau în prima bancă și o să-mi iau notițe. apoi, o să merg direct acasă și-o să studiez. până-n noapte târziu, dacă e nevoie. pe întuneric, acolo unde nu contează că zâmbești forțat ca să pari ok sau că tristețea își marchează prezența cu un nou rid pe frunte.

thank you, karma. you’re a real bitch!

după un an

cine ar fi crezut, acum un an, că fix la un an distanță, lucrurile vor fi așa între un EL și o ea?

noi

tot noi

wine a little, love a lot #31

IMG_5594

băiatul ăsta mă face să vreau să trăiesc două sute de ani – ca să simt pe deplin fericirea pe care mi-o dă. nu știu dacă mi se cuvine, dar o primesc cu genunchii înmuiați și inima zbătându-se s-o ia la goană din piept.

e minunat!

la aniversarea de 31 de ani, am dat o petrecere în doi.   în club, în geacă de piele și teniși; pe balconul hotelului, la răsărit, în halat și papuci albi.

așa ceva eu nu am mai simțit!” și mă jur că așa-i! e wow să ai 31 de ani și să ți se întâmple lucruri pentru prima dată în viață!

mi-a dăruit inima lui. pentru totdeauna. a mea a stat puțin în loc, de emoție. și-apoi a bătut ca nebuna, de tremur.

nu știu exact cum, îmi tot face asta, iar și iar și iar, de aproape un an.

19 martie

IMG_5514

ziua în care soarele a apus de două ori.

și mi-a luat cu el, acum un an, copilăria. iar anul ăsta, inima.

eu am realizat târziu, pe la un 8 și ceva seara.