Monthly Archives: February 2007

Manifest

Manifest pentru scrisul pe blog… …pentru Lex!! De ce scriem pe blog? De plictiseala unii, din orgoliu altii, din exibitionism sau din placere, majoritatea! Ne place sa ne analizam sentimentele si trairile si sa le transpunem in cuvinte…bine, bine, asta am putea sa facem si pe o coala alba de hartie cu un creion rosu, dar noi alegem sa le scriem aici…De ce? Pentru ca vrem ca ceilalti sa le citeasca? Cine? Cei care nu …

Continue reading →

Decizie

Realitatea poate fi, uneori, cam seaca si gri, sau nu asa cum ti-ai dori-o, dar macar exista. Visul in schimb, desi e colorat si are o aroma speciala, e doar un vis si, atunci cand incerci sa-i dai o forma de realitate, se transforma in scrum…E mult mai dezamagitor un vis esuat, decat o realitate mai stangace. Azi am invatat ca nu trebuie sa mai incerc sa schimb realitatea sau s-o modelez asa cum vreau …

Continue reading →

2 in 1

Ieri am cunoscut o fata ce-si purta iubirea intr-o cutie mov cu snur auriu. N-o dezlipea de la piept, de frica sa nu-i fie furata…pe fata avea urme de lacrimi si mainile vinetii ii tremurau cu putere…Am privit-o in ochi, dar n-am vazut decat nisip in ei…parul ii era ciufulit si hainele sifonate. M-am apropiat de ea cu pasi marunti, ca sa n-o sperii, si am luat-o in brate. Pe loc, s-a facut mica si …

Continue reading →

Despre noi

Azi m-am intors in trecut…din nou…cam des in ultima vreme…nu stiu de ce, dar imi face bine sa-mi aduc aminte de diverse perioade din viata mea…de liceu in mod special, de vremea cand eram “vecinica” pentru toata lumea si aveam un univers creat in jurul meu si al lor… Eram sigura ca daca ma intalnesc cu Lau, dupa ceva timp de cand nu l-am mai vazut, o sa se ajunga si la depanat amintiri, dar …

Continue reading →

Acum

Mi-e somn…m-am plictisit sa tin ochii deschisi asteptandu-te… mi se inchid…ma cuprinde o moleseala dulce…imaginile de ieri revin una cate una…o furnica ma gadila pe gat…nu inteleg de unde e apa de pe jos…se face intuneric…muzica se pierde prin parul meu…degetele au chef de joaca…totul devine moale in jurul meu…panza de paianjen ma inconjoara…retinerea ta ma infioara…mici particule de praf intre noi…

Continue reading →

"Se te stii bagat in seama in timp ce dormeai"

Am citit cartea lui Dragos si m-a impresionat…nu intr-un mod total placut, ce-i drept, dar am ajuns la concluzia ca, fie a fost un drogat in toata regula, fie are un condei foarte bun. Cartea reproduce posturile de pe un blog de-al lui mai vechi. Primul e datat 14 octombrie 2003, ultimul 7 ianuarie 2004. Sunt scurte povestiri, fara logica intre ele, amestecate si uneori producatoare de confuzii, dar toate au in centru experientele factuale …

Continue reading →

Reintregire

Pentru ca intodeauna persoanele dragi se gandesc la tine si stiu sa te surprinda intr-un mod placut, iata ca cineva mi-a pastrat post-urile de pe vechiul meu blog intr-un folder dintr-un calculator si mi le-a facut cadou… M-am reintregit! … Ne infloresc ideile… (January 11, 2007) Acum, cand suntem elevi sau studenti ni se tot spune sa fim creativi, sa ne lasam mintea sa zboare si sa ne exprimam ideeile fara frica. Dar, la varsta …

Continue reading →

Verde

So selfish my eyes are…. Verdele lor e foarte egoist…se arata doar cand are chef si de obicei atunci cand sunt singura…Se ascund de lume si de ochii curiosi…Uneori se vede doar cand plang, alteori cand bate puternic lumina in ei…niciodata, insa, atunci cand as vrea… Am o placere ciudata de a ma uita in oglinda cand plang, pentru ca rosul ala pur care imi coloreaza ochii, scoate in evidenta si verdele…Uneori, in lumina de …

Continue reading →

RealK

Ieri, am avut o surpriza cat se poate de placuta!!! Mama, care detine intodeauna mijloacele ei secrete, a aflat de pasiunea mea pentru Dragos Bucurenci, s-a documentat, a cautat prin librarii, a dat comanda la editura si, intr-un sfarsit, mi-a facut rost de cartea lui, “RealK”, pe care mi-a dat-o drept cadou de Sf. Valentin! Nu pot sa exprim ce sentiment extraordinar am trait cand am vazut cartea cu numele lui in mana mamei, mai …

Continue reading →

Home

Plec acasa azi, dupa o luna si jumatate de cand nu am mai fost…Mereu am emotia asta de dinainte, desi stiu ca nu o sa-mi placa si c-o sa ma plictisesc, c-o sa trebuiasca sa vorbesc in continuu cu ai mei si ca n-o sa pot sa ma uit la ce vreau la televizor, c-o sa-mi dea mama ciocolata si eu n-o s-o pot refuza si c-o sa ma enervez ca iar nu gasesc la …

Continue reading →