Manifest

Manifest pentru scrisul pe blog…

…pentru Lex!!

De ce scriem pe blog? De plictiseala unii, din orgoliu altii, din exibitionism sau din placere, majoritatea! Ne place sa ne analizam sentimentele si trairile si sa le transpunem in cuvinte…bine, bine, asta am putea sa facem si pe o coala alba de hartie cu un creion rosu, dar noi alegem sa le scriem aici…De ce? Pentru ca vrem ca ceilalti sa le citeasca? Cine? Cei care nu se regasesc in faptele prezentate sau nu sunt directi vizati de sentimente (majoritatea cititorilor de blog), habar n-au cat de putin inteleg de fapt din ce scrie autorul. Au doar impresia ca inteleg sau poate chiar adesea se cred vizati, dar na, ca nu e adevarat! De ce oare am alege sa ne expunem sufletul si mintea pe net?

Eu zic ca scriem pe blog ca sa ne cunostem pe noi…nu intre noi…ci pe noi insine! De cate ori postam cate o mica parte din noi, de fapt ne apropiem cu un pas de sufletul nostru…Eu uit foarte repede ce simt si blogul ma ajuta sa-mi aduc aminte. De cele mai multe ori, chestiile despre care scriu aici sunt importante pentru mine la un moment dat, foarte rar ele ramanand de actualitate mai tarziu. Cu toate astea, desi nu ma mai regasesc in multe din posturi, e interesant pentru mine sa le recitesc, pentru ca asa ma redescopar la un anumit moment din viata mea.

Acum cativa ani, un prieten bun mi-a zis ca, atunci cand o sa trec printr-o pasa mai proasta si o sa simt nevoia sa vorbesc mai mult decat ar trebui, ar fi mai indicat sa-mi pun toate gandurile pe hartie. El zicea ca, in acest mod, reusesc sa dau viata gandurilor si sa le mai temperez. Am facut asa si mi-am dat seama ca avea dreptate: de cate ori am scris tot ce gandeam, realizam fie ca lucrurile nu stau asa de prost pe cat credeam, fie ca am si eu o parte din vina, fie ca am plecat de la o premisa gresita. E ca atunci cand nu stii ce decizie sa iei, pentru ca toate argumentele pro sau contra sunt amestecate si, metoda cea mai sigura e sa faci o lista cu avantaje si dezavantaje. Abia atunci, asternute in fata ta, lucrurile incep sa devina clare.

Asa e si cu blogul…El e un jurnal personal, care poate n-ar trebui sa-l facem public (la urma urmei, ne-am putea limita la un fisier in calculator plin cu ganduri tastate), dar care, cred eu, isi potenteaza importanta, fiind accesibil tuturor. Blogul ne face sa fim mai constienti de noi si de ce simtim si, scriind pe blog, mi se pare o dovada de curaj, pentru ca ne asumam responsabilitatea unor ganduri, a unei parti din noi, pe care poate, n-am avea sansa s-o descoperim altfel.

So, Lex, don’t stop, keep on blogging!!!