Gărgăriţe şi cireşe

O să stăm pe iarba înaltă, pe care o s-o turtim cu trupurile noastre. O să stăm unul lângă altul şi o să privim norii cum se joacă pe cer şi desenează forme ciudate. O să încercăm să le desluşim misterul şi o să râdem când soarele o să ne gâdile obrajii. Ai să-ţi fereşti privirea de razele galbene şi cu o mână ai să-ţi acoperi ochii de căldura lor. Pe pielea mea va trece un fior când degetele tale vor desena steluţe şi firul de iarbă pe care il vei rupe mă va gâdila pe spate. O să ne jucăm amândoi cu cireşele şi tu mi le vei prinde în păr. O să afli ce înseamnă să simţi cu adevărat, atunci când îţi voi sufla cu dragoste pe piele. O să-ţi doreşti să mă ţii lângă tine şi să-mi simţi răsuflarea mai aproape. O să vrei să te gâdile părul meu pe lângă urechea ta stângă. O să mă rogi să te ţin de mână. Gărgăriţa care se va plimba pe piciorul tău va păstra amintirea acelui moment. Tu o vei prinde între degete şi cu un suflu timid îi vei reda zborul. Apoi mă vei strânge în braţe şi vei închide ochii. Genele se vor prinde una de alta şi sufletul îţi va tremura. Cu sfială o să-ţi sărut pleoapele şi o să te prind mai bine în braţele mele. Buzele tale vor arde şi abia atunci când le vei apropia de ale mele, se vor stinge într-un sărut. Apoi, îţi vei pune capul pe picioarele mele, iar eu îţi voi mângăia obrazul cu privirea. Vom rămâne aşa până când soarele îşi va inchide pleoapa şi stelele vor fi deja numărate pe jumătate. Apoi, adierea vântului ne va trimite într-un loc unde vom putea să visăm împreună…