Self destruction
19
Apr
Uneori realizez că eu mă rănesc mai mult decât ar putea altcineva s-o facă. Gândurile care mă apasă şi toate suspiciunile care se nasc dor mai tare decât realitatea pe care par să o arate… Ceea ce nu ştiu cu siguranţă mă doare, iar ceea ce ştiu e intepretabil…Golurile din puzzle-ul nostru ridică alte şi alte întrebări… Am ajuns în stadiul în care, dacă nu sunt probleme, le creez eu…
Dacă tu mi-ai face ce îţi fac eu, aş innebuni de durere… deşi, făcând asta, eu realizez că nu e totul aşa cum pare din afară…Iartă-mă…fac totul pe dos…N-am scuză, ştiu…
Cu toate că mă pierd printre oameni şi experienţe noi, tot aici mă întorc…De ce?
Ca ai prea mult timp liber sa gandesti si sa meditezi si ca nu incerci sa iti schimbi mentalitatea,te folosesti prea mult de istorie.Am trecut si io prin asta si ma tratez.
Acel “aici” e o metafora pentru “prezentul” meu, nu pentru blog..poate m-am exprimat eu aiurea, dar ideea nu era ca ma intorc la blog…:p