Certitudini (?)

Nu ştii niciodată cu exactitate ce e în mintea cuiva, oricât de apropiat ţi-ar fi sau oricâte cuvinte ţi-ar zice… Uneori e mai bine să păstrezi liniştea, să nu spui totul, să te dezvălui celuilalt şi altfel decât prin vorbe…

Oamenii mai reţinuţi se pot dovedi a fi mult mai implicaţi decât cei care înzorzonează totul în jurul lor şi creează castele de nisip prin vorbe…

Trăim, în schimb, într-o lume în care ne sunt necesare şi vorbele…poate nu în exces, dar cu moderaţie şi atunci când se simte lipsa lor… Trăim înconjuraţi de oameni care fie tac prea mult, fie vorbesc fără încetare… Căutăm oameni care ştiu să menţină un echilibru…nu intodeauna îi găsim…

Nu mai vedem dincolo de aparenţe, dincolo de tăcere, de timp… Iar atunci când încercăm să vedem, nu avem nici o siguranţă că ceea ce interpretăm noi ca fiind realitate nu e cumva doar o speculaţie sau o forma a dorinţei noastre… uneori avem nevoie şi de certitudini din partea celor care contează…

Ne trezim uneori aşteptând un semn, o vorbă, deşi ni s-a zis că nu o să vină…şi totuşi…poate vine…