cu tine
Am auzit de multe ori chestia asta: “Nu trebuie să stăm prea mult împreună pentru că ne plictisim unul de altul”. Corect! Înţeleg ideea în mare şi ştiu că e şi adevărată, dar…
Întodeauna e un “dar” care ţine de firea omului şi de modul lui de a se exprima într-o relaţie…”Dar”-ul meu se referă la o dilemă pe care o am…Nu înţeleg de ce trebuie să-mi cenzurez dorinţa de a sta cu cineva doar pentru că ştiu că există posibilitatea să mă plictisesc…
Dacă o să ne plictisim, vedem atunci ce facem…punem punct şi trecem mai departe sau încercăm să readucem spiritul de la început…De ce vrem să prelungim ceva sacrificând micile plăceri? De ce ţinem la cantitate mai mult decât la calitate? Nu mi se pare normal să nu-mi pot satisface dorinţa de a sta cu cineva doar pentru că drobul de sare mă ameninţă de undeva de pe raftul de sus…
Vreau să stau cu tine cât mai mult…pur şi simplu să stăm degeaba…doar noi doi…acum când avem timp, când putem… mai ales acum, când plouă şi tună şi în casă e cald…Vreau să risc să mă plicitisesc de tine…Vreau…
Nu e nimic rau in a sta prea mult timp impreuna cu cineva..si cu toate ca multi afirma asta, o sa fiu intru-totul de acord cu tine si asta o fac si ceilalti eu care afirma ca e o senzatie mirifica si cuprizatoare de anumite sentimente ca adrenalina cand iti este injectata in vene sa te plictisesti cu cineva care ai o legatura daca ma pot exprima asa, periculoasa.