Monthly Archives: June 2007

Ea pleacă, el rămâne…indiferent!

Ea se joacă…el râde…El o gâdilă, ea se alintă…El se ascunde, ea îl găseşte…Ea îl sărută, el se fereşte…El o strânge în braţe, ea se topeşte… Stop! Se ridică speriată de pe pat şi se uită la ceas în timp ce-şi aranjează fusta. 5:25. E târziu!! Trebuie să plece…şi va pleca…nu pentru că şi-ar dori asta, ci pentru că trebuie. Se îmbracă lent, bucurându-se de ultimele momente petrecute acolo, apoi, pe furiş, strecoară un gând …

Continue reading →

Răspuns la întrebare nepusă

Bănuiesc că ştiu cum se cheamă asta, tot ce am acum în gând şi-n suflet, toată starea cu aripi care planează în atmosfera încărcată…E de bine şi mă face să zâmbesc…Dar mă înspăimântă că o simt, deşi e un lucru bun! De fapt mă inspăimântă gândul că o simt doar eu…că sunt singura din ecuaţie care poate să fie acaparată de ceea ce nu pot eu să definesc acum…Dacă am să continui în situaţia asta, …

Continue reading →

An end

E vorba de mine şi de un bun amic al meu…sau despre o relaţie de prietenie care s-a rupt astăzi, într-un mod cât se poate de ciudat şi dureros…şi, parţial, de neînţeleg, din partea mea…Credeam că…Credeam…multe…dar m-am înşelat… Credeam că prietenii se pierd în timp, pentru că nu se întreţine relaţia, nu că totul se petrece pe nepusă masă, când te aştepţi mai puţin…şi în ce fel, aşa calculat şi până la ultimul pas care …

Continue reading →

O permanentă primă întâlnire

Aş vrea să schimb situaţia care apare după ceva timp, când nu mai simţi nevoia să impresionezi, să priveşti în viitor, cantonându-te în prezentul pe care nu-ţi vine decât să-l critici…Şi eu ajung să mă comport ca toată lumea, din păcate, când, în realitate, ar trebui să fiu diferită…Nu perfectă, dar diferită de tot ce a fost sau va fi în viitor… Scuza care-mi vine la îndemână e că sunt om şi mă las copleşită …

Continue reading →

4:44

Spuma de la cafeaua cu lapte se topeşte pe deget…o pată roşie într-un decor alb-negru…arde…e în minte şi în corp…Noapte tăcută…pe o zebră pe asfalt mă desenează cu privirea…spune ceva bolborosit şi apoi zâmbeşte…A fost atunci prea frig, acum e prea cald….dar acum vrea să construiască un castel de nisip, pe care sa-l bătătorească bine ca să nu se dărâme…Tace…mult prea mult…cuvintele se lovesc între ele în aer…se pierd…se rătăcesc…se întorc…se schimbă…Banal şi apoi diferit, …

Continue reading →

Stresul de pe ultima sută de metri

Nu e recomandat ca în sesiune să ieşi afară, nici măcar pe balcon să iei aer, pentru că ajungi să te enervezi mai tare decât erai… Eu nu înţeleg lumea asta care se plimbă degajată pe stradă cu copii de mână sau iubitul/iubita nu au auzit de noţiunea de “sesiune”, de care atârnă conceptele de “examene”, “stres”, “nervi”, “iritare”? Toată lumea-i fericită şi relaxată, mănâncă îngheţată sau sparge seminţe pe stradă cu o seninătate pe …

Continue reading →

Cuvinte despre ce simt

Iniţial nu am pariat pe el…nu credeam că o să ţină…nu credeam că avem ceva în comun sau că vom putea avea vreodată…nu credeam că o să vină vara şi pentru noi…I-am spus-o, în inconştienţa mea, pentru că eu chiar credeam că nu o să rămân mult timp…Mă ambiţionam să joc un rol într-o piesă nouă…să conturez un proiect şi-apoi credeam că o să-l abandonez când mă va plictisi…Însă a ştiut să mă păstreze… Nu …

Continue reading →

Did I earn my pain?

They say you have to earn your pain…Well, did I earn mine? Cause the pain is here, but do I deserve it? Do I deserve to find out something so important about me and my image among my friends in such a stupid way? I guess I do since it did happen like that…Well…what should I do? I know…I’m a paranoic bitch, an obsessive and compulsive friend, a gelous girlfriend, a scenario-maker, I dramatize all, …

Continue reading →

Bărbaţi = Copii

De ce sunt bărbaţii nişte copii? Pentru că: – pot vorbi ore în şir despre cum dirijează gazele glonţul prin ţeavă şi despre diferenţa dintre armele de mare precizie şi cele de nu ştiu mai care – poţi să-i înnebuneşti, exact ca pe ăia mici, dacă le promiţi că le spui un secret şi te răzgândeşti după aia şi asta funcţionează chiar dacă ştiu că o faci intenţionat – sunt leşinaţi după gadgeturi şi pot …

Continue reading →

Trecut

Urăsc trecutul pentru că nu înţeleg la ce foloseşte…De ce îl ţinem în noi? La ce bun? Dacă e trecut, trecut să fie…Nu e bun decât să tragi învăţături din el, atât…În rest, la ce bun? Ieri am căutat şi am găsit alte frânturi din trecut…trecutul altcuiva…trecut pe care nu-l înţeleg, sunt conştientă de asta…Trecut care acum nu mai contează, sunt şi mai conştientă de asta, dar un trecut care mă doare…Sau cel puţin a …

Continue reading →