4:44

Spuma de la cafeaua cu lapte se topeşte pe deget…o pată roşie într-un decor alb-negru…arde…e în minte şi în corp…Noapte tăcută…pe o zebră pe asfalt mă desenează cu privirea…spune ceva bolborosit şi apoi zâmbeşte…A fost atunci prea frig, acum e prea cald….dar acum vrea să construiască un castel de nisip, pe care sa-l bătătorească bine ca să nu se dărâme…Tace…mult prea mult…cuvintele se lovesc între ele în aer…se pierd…se rătăcesc…se întorc…se schimbă…Banal şi apoi diferit, sopteşte stele prin părul ciufulit…atinge cinci degete şi le fură…Colecţie de amintiri pe care le sortează după nume…cearceafuri albe…piele udă…fiori pe spate şi linişte…se foieşte şi bate din picior…nu se agită…nu se grăbeşte…un melc leneş şi-o pisică cu mustăţi…diferiţi, dar împreună…genele se strâng sub pleoape şi peretele albastru se pierde în ceaţă…prin perdeaua albă întră lumina de dimineaţă…pe la urechi se aude respiraţia rece…4:44 şi totul devine clar…