Răspuns la întrebare nepusă
Bănuiesc că ştiu cum se cheamă asta, tot ce am acum în gând şi-n suflet, toată starea cu aripi care planează în atmosfera încărcată…E de bine şi mă face să zâmbesc…Dar mă înspăimântă că o simt, deşi e un lucru bun! De fapt mă inspăimântă gândul că o simt doar eu…că sunt singura din ecuaţie care poate să fie acaparată de ceea ce nu pot eu să definesc acum…Dacă am să continui în situaţia asta, plină de incertitudine, ştiu că într-o zi o să mă copleşească şi o să mă sperie în aşa hal, încât o să hotărăsc să plec, să renunţ…Nu mă pot zbate singură, nu o să mai am resurse, iar sentimentul albastru deja mă inundă…şi, deşi ar trebui să fie cântec de copil, la mine e o teamă copilărească, pentru că mă simt a nimănui…
Am nevoie de un răspuns la o întrebare pe care, însă, nu am s-o pun…
Foarte frumoasa fotografia.
dacÄ nu o sÄ mai ai resurse, le vei inventa. Asta e cea mai grea parte: nu se terminÄ niciodatÄ…e ca Åi cum ai incerca sÄ gÄseÅti o ieÅire dintr-un cerc fiind convinsÄ cÄ nu existÄ dar crezând cu o tÄrie maleficÄ în ea. Regina Izabela i-a spus lui Critofor Columb, ‘ Pluteste drept inainte si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista, fii sigur ca Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala ‘ Cred cÄ e multÄ resursÄ aici…continuÄ!
Interesant citat, ma motiveaza, recunosc, dar uneori ma intreb daca merita sa continui, atat timp cat iubirea nu ar trebui sa presupuna eforturi…ar trebui sa vina natural, usor, frumos, nu la capatul unei lupte, din care e posibil sa iesi stors de puteri si fara vlaga de a mai iubi…Suntem unul langa altul, dar numai unul duce lupta…Mi se spune ca ar trebui sa fiu mai degajata, sa nu ma mai zbat…dar eu vreau mai mult decat mi se da…
stii, io unul cred ca iubirea nu se pune in termeni de genul “lupta”, “efort”. Asa cum spui si tu relatia vine “natural, usor, frumos”. Iubirea trebuie sa ne inalte nu sa ne arunce in prapastii, iubirea e ceva frumos, nu lupta, nu cuceriri, nu zbatere, nu aripi frante…
e usor de spus insa, aproape la fel de usor de tastat…
…dar greu de realizat!! Si totusi, de ce o transformam in lupta? La mine e vorba de o lupta interioara, pt ca nu sunt sigura pe ce simte celalat si ma zbat aiurea in incertitudine…
poza face tot. Intotdeauna am apreciat cand o intrare de blog a fost completata de o poza perfecta pentru ce e scris.
saru mana!
genial… imi vine sa te placiez.. chiar am vrut numa m-am oprit la timp
bine ca te-ai oprit, caci atunci am fi fost doi care abereaza
))
mai faza e ca tu raspunzi intrebarilor mele fara sa stii ca mi-le pun, mi se pare minunat ce se intampla… suntem pe acelas val de gandire fara ca sa stim unu de altu
e curios ce spui tu…o sa vedem…