Ea pleacă, el rămâne…indiferent!
Ea se joacă…el râde…El o gâdilă, ea se alintă…El se ascunde, ea îl găseşte…Ea îl sărută, el se fereşte…El o strânge în braţe, ea se topeşte…
Stop!
Se ridică speriată de pe pat şi se uită la ceas în timp ce-şi aranjează fusta. 5:25. E târziu!! Trebuie să plece…şi va pleca…nu pentru că şi-ar dori asta, ci pentru că trebuie. Se îmbracă lent, bucurându-se de ultimele momente petrecute acolo, apoi, pe furiş, strecoară un gând între două file de carte…Îl priveşte tăcută şi inima îi tresare…Însă el nu schiţează nici un gest, iar ochii îi sunt reci…Nici o atingere, nici un sărut…
El: “Când pleci…acolo?”
Ea: “Mâine dimineaţă”…
După ce rosteşte răspunsul tăios, ea se aşează pe scaun sperând să mai tragă puţin de timp, să-l dilate, ca să mai stea câteva minute lângă el…Numai că el nu gândeşte ca ea… pentru el parcă nu contează că timpul o să treacă peste ei şi parcă n-ar conta că vor urma dimineţi de singurătate pentru amândoi…Îi aruncă trei cuvinte în glumă şi se ridică de pe scaun, aşteptând să se ridice şi ea…Stă în faţa ei ca o statuie din ghips, fără să trădeze nici o emoţie şi calculându-şi fiecare gest…Ironia lui înţepătoare îi zgârie ei sufletul…iar astea rămân ultimele cuvinte rostite de el…
Deschide uşa în faţa ei, o sărută rece pe buze, apoi o priveşte cum coboară scările…În timp ce se îndepărtează, ea simte un ghimpe în stomac, picioarele i se înmoaie, dar îşi găseşte putearea să-l privească în ochi şi să-i facă cu mâna…El zâmbeşte…Ea nu se gândeşte decât la faptul că asta e ultima imagine a lui pe care o va avea în minte…
Iese din bloc ţinând capul sus, deşi şi-ar dori să strângă pământul în braţe…Nu asta e despărţirea la care visa…Nu aşa îşi imagina că se va purta…Ştie că lui nu o să-i fie dor de ea…I-a spus-o şi el, în treacăt, o simte şi ea…
Aerul de dimineaţă e tăios şi soarele e mult prea galben pentru sufletul ei…Ar fuma o ţigară exact în faţa bisericii, drept afront faţă de tot ce e de neînţeles în viaţa ei…”De ce trebuie să fie aşa?”. Merge totuşi mai departe, aşa cum a mai făcut-o până acum de multe ori…Încearcă să se gândească la altceva, sperând că-şi va şterge din inimă regretul şi dorul care deja o cuprinde…
Îşi strânge părul cu mâinile, se apleacă uşor să-şi privească chipul obosit într-o baltă de pe strada lui şi-şi spune în minte “asta e…”.
—————————————
P.S. : mâine plec… din ţară…pentru 2 săptămâni…
La un moment dat ai schimbat registrul, tonul.
da unde pleci?.. vine MORCHEEBA la Bucuresti.. ce naiba, nu pleca acum
Daca este “autobiografic” tot ce pot sa spun e I’m sorry for you kid, shit happens… only to good people… daca nu este, atunci scrii exact pe gustul “neuromasochismului” meu cronic
, si va trebui sa scoti o carte pentru care sa-ti cer autograf 
.
asta ma intrebam si eu daca e autobiografic sau nu…
superb scris.ar fi fost frumos sa fie doar proza..
Nu conteaza daca e autobiografica sau nu, daca este redata exact sau inflorita pe alocuri, ideea e ca este…a iesit din sufletul meu…Poate e trist, nu stiu…
@ Mihai – ma flatezi..si-mi place normal..:P
@ Valentin – schimbarea regsitrului are o semnificatie aparte…cred ca stii despre ce vorbesc…
@ Bugs Bunny – Imi place Morcheeba, dar oricum n-as fi ajuns la concert
@ Ana – conteaza doar ca e frumos…restul, mai putin…:)
Nu conteaza daca e autobiografica sau nu, daca este redata exact sau inflorita pe alocuri, ideea e ca este…a iesit din sufletul meu…Poate e trist, nu stiu…
@ Mihai – ma flatezi..si-mi place normal..:P
@ Valentin – schimbarea regsitrului are o semnificatie aparte…cred ca stii despre ce vorbesc…
@ Bugs Bunny – Imi place Morcheeba, dar oricum n-as fi ajuns la concert
@ Ana – conteaza doar ca e frumos…restul, mai putin…:)
misto scris….mi-a placut f mult…vorba ta….cele mai tari chestii le scrii cand esti trist….sau cand te framanta asa…sper totusi sa nu fie per total adevarat..;)
PS: don’t look back just go…pauzele cateodata sunt benefice…te fac sa realizezi unele lucruri…pup iu
frumos
sa te distrezi, sa te bronzezi, sa aduni scoici si amintiri…sa vii cu nisip pe talpi…sa ai parte de o vreme super…vacanta placuta
pupu
mie nu prea imi place. sintagmele gen raspunde taios, intrebarile retorice si in general retorismul fac parte dintr-un stil de proza americana gen Salinger care mie nu imi place. abuzul de “…” ma sacaie. DAR, e dragut visul de inceput, e mai viu. parerea mea
)p.s. autobiografic nu are cum sa fie pentru ca e scris la pers a III-a 
). Poate inspirat din realitate.
Orice fapta buna nu scapa nepedepsita.
ba o sa-i fie dor de ea
Sa inteleg din asta ca o fata prefera despartiri plangacioase? Sa fie mai greu…sa ploua din tot si din toate…
p.s: Oana Vecinica (10/2/2007 3:13:32 PM): vrea doar sa-ti fie bine indiferent cum iti gasesti tu binelel ala
???:egoism? sufocare? iubire? despartire? impacare?
oooooooooof. erorile astea de la yahoo 360..Gonzo, daca te uitai mai atent vedeai ca postul e publicat pe 29 iunie, chiar daca tie ti-a aparut acum, asta se datoreaza doar unei erori…Asa erau lucrurile atunci, asa le priveam atunci..da, poate eram mai egoista sau poate ma durea mai tare indiferenta disimulata…timpul mi-a demonstrat ca lucrurile se schimba, atat in atitudinea mea cat si a lui..rolurile s-au inversat..
ur so weak and cute..:X..great…I really hope to get to know this romantic and very very sweet part of u.
:*