Justificare?
27
Jul
Tocmai am văzut un sfârşit de melodie pe VH1 care spunea aşa “I’ll lie for you…everything I do, I do it for you…”.
Şi mi-a venit în minte o chestie pornind de la o discuţie pe care am avut-o cu “cineva”…E posibilă şi chestia “I’ll lie to you because I care about you”?
E moral să ascunzi ceva doar pentru a nu răni? E o dovadă de iubire? E minciuna, în acest caz, justificată?
Uite un exemplu, poate prost ales…dar pentru mine citatul ăsta din Camil Petrescu are substanţă şi poate şi un dram de adevăr: ” Femeia înşeala numai pe cel pe care-l iubeşte, pe ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu “.
A ascunde o infidelitate înseamnă, oare, că ţii la persoana pe care ai înşelat-o?
Nu!!!! Daca iubesti o persoana, nu o poti minti! Asta e clar. E mai mult decat evident. Am auzit odata o vorba mare:
Adevarul doare, dar ceea ce ne lasa rani adinci este totusi minciuna!
Nu prin minciuna salvezi o persoana de la ranire, ci adancesti o rana.
si nu cred ca femeia inseala numai barbatii pe care îi iubeste iar pe ceilalti îi paraseste pur si simplu.
Femeia care iubeste un barbat, nu-l inseala.
E simplu.
da, asa gandeste toata lumea in prima instanta..asta e parerea generala…., dar zii tu drept acum, nu ti se pare totusi dilematic citatul? Adica mie mi-a trezit niste intrebari..
Nu, nu e dilematic citatul E dilematic atunci cand ai o stare generala de confuzie. Insa atunci cand esti convins ca stii ca iubesti o persoana, in mod sigur nu o inseli. Si nu e vorba numai de o ” prima instanta”.
Numai ca de multe ori, relatiile dintre oameni se complica. Asta pentru ca le facem noi sa fie complicate.
mie una mi s-a parut incitant…:P si complicat, dar asta pentru ca imi plac lucrurile complicate
mie una mi s-a parut incitant…:P si complicat, dar asta pentru ca imi plac lucrurile complicate
E incitant! Dar nu dilematic…
dupa umila mea parere, tot ce e incitat tre sa fie si dilematic…
Si mai e ceva. Tu ce ai prefera? Safi mintita ca sa nu te raneasca sau sa sa ti se spuna adevarul in fatza? sau ai prefera sa fii inselata dar “iubita” sau sa fii parasita pur si simplu?
vorbe……..facem cum simtim nu cum zice prin citalele astea celebre… cacat, pusi in fata faptului ne speriem si facem cum simtim.. tot o sa afle pana la urma … poate o sa fie prea devreme/chiar cand e mai bine/prea tarziu………ce mai conteaza
Atunci cand te inseala, te inseala fara nici cel mai mic motiv. Nu trebuie sa fi gresit undeva ca sa te insele. Pur si simplu intr-o zi intalneste pe altcineva, care nu e nici mai bun, nici mai frumos, nici mai dragutz decat tine. Ci e altfel. Atat. E altfel. Si de aici incepe totul. Sau mai bine zis de aici se sfarseste totul. Normal ca un om care te-a inselat o sa-ti insire mii de motive pentru care a facut asta, pt ca din punct de vere psihologic e normal sa faca asta, insa toate motivele sunt simple pretexte.
Si mai e ceva. Un om care te-a inselat odata, poate sa o faca la fel si a doua oara. Asa ca daca dupa o prima inselare, treci peste, deja s-a creat un precedent si cel care va avea cel mai mult de suferit vei fi tu cel care a trecut peste pentru ca el va zice mereu: “O sa treaca peste”…
@ Bogdan – pai atunci inseamna ca si folosirea minciunii e justificata de faptul ca “asa simtim” sa facem, sa nu spunem un adevar care raneste…realitatea e ca nu exista scuze plauzibile pentru nimic din ceea ce facem, decat scuze inventate ca sa ne absolvim de o vina pe care ne-o induce constiinta…
Nu sa minta persoana iubita, ci sa minta pentru ea.Adica ar fi in stare si de un comportament nedemn, urat, acela de a minti. E vorba de perceptie !
Daca ajungi sa minti, ajungi sa inseli si deja apare in imagine un mare semn de intrebare cu privire la dragostea celor doi.Despre inselat s-ar putea scrie sute de carti si tot nu ar ajunge sa cuprinda conceptul.Si nu inseli doar sexual, ci si emotional, inlectual,etc.Daca inseli, nu iubesti !nu mai conteaza ascunderea adevarului pt a-l proteja pe celalalt; tot pe tine te protejezi.un mecanism bun de aparare ar fi :”ce nu stiu, nu poate sa-mi faca rau”.
Cand ai parte de iubire adevarata, pura, neconditionata, ideea de inselat dispare de la sine. Numai ca noi ne-am inchistat in reguli sociale care incearca sa incadreze cel mai pur sentiment in stereotipuri.Iubirea se traieste, nu se sugruma intr-o relatie bazata pe egoism.
…………………………Lucrurile cele mai frumoase sunt cele mai simple si complicarea lor pare sa fie,vad, un virus al existentei noastre.
Daca inseli, nu iubesti! Asta ziceam si eu!
)
totusi eu cred ca ajungi sa inseli cand ceva nu merge bine…asta insa nu inseamna ca nu tii la persoana aia, ci doar ca nu poti sau nu esti ascultat atunci cand vrei sa-l faci sa inteleaga ca ceva nu e asa cum ar trebui sa fie…
cat desre formele de inselat, eu imi sustin parerea ca exista doua tipuri: inselatul cu mintea/inima si inselatul cu trupul…iar la femei intodeaua functioneaza distinctia asta…
acum mai intervine si relativismul conceptului de iubire…
daca nu merge bine, atunci de ce iti pierzi timpul tau si al lui in relatie?
si nu conteaza ce tip de inselat ai adopta. e la fel de rau pt relatie. e ca si cum te-ai intreba:”cum e mai sigur?sa-mi trag un glont in cap sau sa ma arunc de pe o stanca?”………….rezultatul e acelasi= moartea relatie, ca dragostea e dusa demult:(
“am corectat un pic, eram grabita”, scuze:P
ai dreptate, eu n-am zis ca inselatul e bun… E chiar nasol sa fii inselat…Eu am ridicat doar problema motivelor pentru care o faci…Poate ca nu poti sa renunti datorita faptului ca sunt doua chestii diferite…
intotdeuna o sa fie cineva diferit de ceea ce deja ai. Ar fi fost frumos sa putem trai iubiri care sunt mai presus de dualitatea omenesca, si de “iarba mai verde din curtea vecinului”
Exact ce ziceam eu! Nu exista motive reale pt inselat ci numai pentru ca e cineva altfel.
asa e. conceptul de iubire si cel de inselat nu pot coexista
cred ca e important sa vezi si iarba din curtea vecinului, dar asta doar pentru a putea intelege mai bine cum e iarba ta…si poate pentru a o putea aprecia mai bine, sau dimpotriva, pentru a te determina sa “o cosesti” (adica s-o tai)
Eu cred ca iubirea nu trebuie sa fie oarba…dar poate ma insel..
@ Vali – recunosc ca eu sunt mai mica de varsta ca voi si implicit mai putin exeprimentata…dar inteleg atunci cand o discutie ajunge la un nivel personal, pentru ca fiecare gandeste trecand prin filtrul mintii sale si a experientelor sale…Dar mie, mai presus de experienta, imi place sa dezbat o chestie la nivelul abstract, la nivelul de idee, nu de “ceea ce am trait”…
cu timpul o sa vezi ca o sa faci dezbateri pe teme de genul asta si o sa vorbesti din proprie experientza. Nu tine de varsta.
Tine de timp…
sa inteleg ca acum o sa cosesti iarba?…….
uneori poti aprecia mai mult ceea ce ai cand vezi si iarba vecinului. Numai ca dragostea nu e o afacere din care trebuie sa te scoti cat mai bine.
eu vorbesc la nivel de idee, nu de actiune sau de experienta proprie
)
nu trebuie sa te scoti tu bine, dragostea ar trebui sa faca asta, ea singura…te faca sa iesi bine…
ai dreptate. asa ar trebui sa fie
ai dreptate. asa ar trebui sa fie
am schimbat atatea pareri pe subiectul asat in ultimul an si am ajuns la concluzia ca totul e relativ
adica eu discutam de dragul discutiei
nimic nu ESTE intr-un fel sau altul, totul e relativ! eu gandesc ca mine, el ca el, ea ca ea, tu ca tine! eu am trecut prin niste experiente si nimeni nu a mai trecut exact prin aceleasi situatii! asa ca discutia chiar e in zadar. nu stim ce e in sufletul unui om cand face anumite lucruri….
ai dreptate, Monicat, dar trebuie sa recunosti ca discutia isi are rostul la nivelul la care m-ai inveti din experientele altora si mai aflii pareri poate dferite de cele proprii
superb citatul din Camil Petrescu…nu ma pot pronunta daca se justifica sau nu…sunt de principiu ca ar trebui sa iubesti atunci si atat cat te tine…trebuie sa te opresti atunci cand de fapt e doar o balaceala si sa te imbeti cu apa rece…asa degeaba
mai, la urma urmei suntem oameni, cu totii gresim si din simplul motiv ca nu stim ce e aia dragoste…asta e parerea mea, ca nu intodeauna cineva face ceva cu rautate, poate o face din egoism sau din frustrare…Cat despre minciuna, inca nu m-am lamurit cand si cat e moral s-o folosim si nici nu o sa ma lamuresc pana nu o sa trec de stadiu de polemica de idei si o sa ajung la nivelul actional
asa este. numai cand o sa ajungi in situatia respectiva o sa hotarasti care e raspunsul! raspuns doar pt tine, poate pt altii difera.
au ranesc mai bine! minciuna are picioare scurte si odata descoperita raneste si mai mult
Trebuie sa ma bag iar in seama… tre sa ii dau dreptarea adinei… daca ai inselat sau ai fost inselat inseamana ca nu ai gasit ce cautai.. poti sa tii, poti sa nu poti sa traiesti fara, poti sa mori fara… tot nu e relatia aia perfecta, deci nu are rost sa mai continui, nu vei avea decat o realatie scarbita in care stai doar ca nu poti altfel, relatie care va dura doar pana va aparea ceva mai bun si sigur va aparea….. DECI.. POTI SA-L MINTI, POTI SA FACI CUM VREI.. REZULTATUL E ACELAS….RELATIA E COMPROMISA…ORI TE LIMITEZI ORI TRAIESTI O DRAMA
Trebuie sa ma bag iar in seama… tre sa ii dau dreptarea adinei… daca ai inselat sau ai fost inselat inseamana ca nu ai gasit ce cautai.. poti sa tii, poti sa nu poti sa traiesti fara, poti sa mori fara… tot nu e relatia aia perfecta, deci nu are rost sa mai continui, nu vei avea decat o realatie scarbita in care stai doar ca nu poti altfel, relatie care va dura doar pana va aparea ceva mai bun si sigur va aparea….. DECI.. POTI SA-L MINTI, POTI SA FACI CUM VREI.. REZULTATUL E ACELAS….RELATIA E COMPROMISA…ORI TE LIMITEZI ORI TRAIESTI O DRAMA
Iar minciuna… nu are ce sa caute in nici o relatie..oridecare ar fi ea, minciuna este scuzabila doar atunci cand..nu vrei a ai o relate… deci.. nu conteaza pe pentru tine cel pe care l-a mintit… si un ex.
Maica Tereza..in timpul razboiului adposteste un soldat in manastire, vin nemtii si o intreaba.. este soldatul la tine?…(M.T. ii promisese lui Dumnezeu ca nu va mintii niciodata), ce credeti ca a facut?… a crumat o viata doar ca sa nu minta…bineinteles ca nu… dar nu la mintit pe Dumnezeu cu care avea si isi dorea sa aiba o relatie, la mintit pe soldatul neamt cu care nu avea si nu doreea sa aiba o relatie si care mai mult de atat vroiaa sa incalce una din legile date de prietenul ei Dumenezeu. PUNCT
Iar minciuna… nu are ce sa caute in nici o relatie..oridecare ar fi ea, minciuna este scuzabila doar atunci cand..nu vrei a ai o relate… deci.. nu conteaza pe pentru tine cel pe care l-a mintit… si un ex.
Maica Tereza..in timpul razboiului adposteste un soldat in manastire, vin nemtii si o intreaba.. este soldatul la tine?…(M.T. ii promisese lui Dumnezeu ca nu va mintii niciodata), ce credeti ca a facut?… a crumat o viata doar ca sa nu minta…bineinteles ca nu… dar nu la mintit pe Dumnezeu cu care avea si isi dorea sa aiba o relatie, la mintit pe soldatul neamt cu care nu avea si nu doreea sa aiba o relatie si care mai mult de atat vroiaa sa incalce una din legile date de prietenul ei Dumenezeu. PUNCT
“relatia aia perfecta”?
)))) lasa-ma sa rad. nu exista. si de unde stii tu ca ce e “perfect” pt mine e valabil si la tine? nu exista perfectiune perfect valabila pt toata lumea! la noi doi totul e perfect de muulta vreme, repet “perfectul meu”. atat. si nu putem considera crezurile noastre dobandite in urma vietii noastre UNICE, de altfel, crezuri universale. si eu nu o sa spun niciodata “inseamna ca” , “deci nu mai are rost” etc. de unde stii tu? esti cumva dumnezeu? sau in multe lumi paralele traiesti vietile tuturor?
eu una imi dau cu parerea, spun “cred”, “presupun”, “poate” pt ca nu exista certitudine!nici macar de existenta “Lui” nu suntem siguri!
se pot insira milioane de comentarii pe tema asta, sau pe multe alte teme, dar se poate trage vreodata o concluzie? nu. doar sa presupunem…..
da, e interesant sa aflam parerile altora, dar nu sa ni se impuna un “adevar”. de ce crezi tu, bogdanel, ca adevarul tau e ” mai adevar” decat al meu sau al altcuiva? cu ce esti tu mai autorizat?
Analiza de text pt Monicat:
)
1. Afirmi cu tarie ca nu exista certitudini si ca tu iti dai cu parerea, spunan “cred”, “presupun” etc…atunci ce e cu siguranta asta de sine atunci cand afirmi ca relatia perfecta “nu exista”…Vezi? Te contrazici singura…Poate ar fi fost mai indicat sa zici “cred ca nu exista…”
2. Poate ar trebui sa iei in considerare si zicala “never say never” – ce-i cu faza asta de tot rasul “si eu nu o sa spun niciodata “inseamna ca” , “deci nu mai are rost” etc.”?
3.Ei bine se poate trage o concluzie…E=mc2…Chiar si parintele relativitatii a reusit sa gaseasca ceva concret
4. Nu ti l-a impus nimeni, este doar adevarul meu si atat….
5. Autoritatea mea consta in faptul ca sunt un Dumnezeu fara credinciosi (blastul de pe blogul meu “God with no believers”)
in particular recunosteai ca nu exista perfectiune…exista un bogdan public si un altul in private?
DD si am existat din ce punct de vedere nu exista relatia perfecta…tu ai spus “inseamna ca”, “deci nu mai are rost”, nu eu!
bine si cu ce ne ajuta cand vine vb de relatii ce ai gasit tu concret?
esti un dumnezeu? eu vorbeam de Dumnezeu…..
“am spus” era acolo
D
“am spus” era acolo
D
cred ca ti-ai dat seama ca nimeni nu vrea sa impuna adevarul sau nimanui…E normal ca fiecare sa-si sonsidere propriul adevar ca fiind unicul, universalul, pentru ca suntem oameni si suntem limitati…Mi se par cam infatuoase ambele extreme: eu detin adevarul vs nimenu nu detine adevarul. Dar e doar parerea mea si dupa cum vezi nu o impun nimanui, doar o expun intr-un loc public ca sa caut si alte pareri din care poate voi avea ceva de invatat, nu ca sa caut o concluzie neaparat..
comentariile mele erau adresate unui musafir de pe blogul tau, nu gazdei! te pup. si nu cred ca e normal sa consideram propriul adevar ca finnd unicul! poate ca toti avem dreptate, nu?
atunci va las sa va certati sau cum e politically corect, sa schimbati opinii
)
hrrr. la amandoua… aliate ai?
)
si de dumnezerire am fost acuzat de atatea ori incat incep sa cred si eu 
).. si am specificat fara credinciosi.
si da nu am gasit relatia perfecta sau a o fost si nu am avut ochi sa o vad.. acum o astept, am ochi larg deschisi
Pentru ca toata lumea isi da aici cu parerea, spun si eu ca parerea mea este ca oamenii nu trebuie judecati dupa sentimentele lor ci dupa modul in care actioneaza in functie de sentimentele lor. Sunt multe lucruri care pot fi interpretate ca minciuna, ca inselat, fiecare isi impune propriul sistem de valori, daca esti dispus sa treci peste o minciuna sau peste o promisiune incalcata trebuie sa te astepti sa urmeze si altele. Mie unul mi se pare condamnabil cand celalalt te inseala pentru ca prin chestia asta te substituie cu alta persoana, ceea ce inseamna ca pentru el/ea nu este unic(a). Nu conteaza motivele, pot fi multiple. Iubirea se zice ca trebuie sa reziste la bine si la rau, dar impreuna, nu sa traim pana la adanci batranetzi fiecare cu altcineva. Acuma cand cineva inseala are tendinta sa ascunda acest lucru din frica de a nu pierde ceea ce are deja si cu care s-a obisnuit, fara sa realizeze ca deja a pierdut din momentul in care a inselat. Scuza cu ascund ca sa nu o ranesc mi se pare penibila si complet egoista, la fel si ca “i-am spus eu, desi nu avea cum sa afle, si deci eu sunt o persoana nobila si trebuie sa ma ierte”. That’s bullshit. Cand te inseala cineva pui punct si o iei de la capat
. Pentru mine nu exista alta cale… (sunt mai din topor, ce vrei 
)