Monthly Archives: September 2007

Invers

Ce-ai vrea să fie? De ce mă tot întrebi de ce zâmbesc? De ce mă ţii de mână când conduci? Nu plec nicăieri..trebuie doar să mă întorc de unde am fost…Uite, sunt aici! Nu mă vezi? Of, iar îmi cade părul în ochi…o să-mi prind bretonul ăsta cu o clamă…ştiu, moda de şcolăriţă, dar e mai practic aşa…Acum mă vezi? Sigur că mă vezi…doar că sunt cu susul în jos..atât! Un amânunt nesemnificativ…Lumea mea e …

Continue reading →

I will sqeeze the life out of you…

O gutuie sfârtecată cu un cuţit mare de bucătărie…e de la fosta… O cană de la fostul, spartă şi abandonată pe-un raft alb…Cercul se restrânge, se închide, se deformează…înţeapă, iar eu mă resimt…Ghimpii mă împung în spate, mă rănesc şi-mi lasă semne dureroase…Şi totuşi, visez cu entuziasm să văd reacţia oamenilor vechi adaptată la noul context. “Te-ai gândit vreodată că s-ar putea întâmpla asta?” Sincer? Nu…nici prin cap nu mi-a trecut vreodată că s-ar putea …

Continue reading →

La Mulţi Ani!

– 27 septembrie 2003- Încă îmi mai dă emoţii data asta…au trecut 4 ani de atunci, dar parcă a fost ieri…ştiu că sună ciudat, însă chiar pot să rememorez minut de minut ziua aceea…ora 23.30…A fost aşa frumos…şi este încă, dar într-un mod diferit…Ar fi trebuit să sărbătorim 4 ani, dar lucrurile s-au schimbat…drumurile s-au bifurcat, gara s-a aglomerat, ochii s-au pierdut…sentimentele s-au şters, amintirile s-au intensificat… El ştie că-l iubesc, eu ştiu că mă …

Continue reading →

2 zile…aproape 3…

Zile secătuite de amintiri…zile gri cu veşti sumbre…Curajul şi forţa trebuie adunate de prin colţurile reci ale sufletului meu ciobit…O să fiu tare pentru ea, i-am promis… Zile fără imagini motorii…doar statice…Totul e static…Soneria de la telefon mă mai trezea la realitate, acum nici ea nu mai e…Un întuneric mut în tren şi-un drum parcă fără sfârşit…Ochii mei căutau cu ardoare o faţă cunoscută, dar n-au găsit nimic, decât veşnicul metrou plin de oameni… Nu …

Continue reading →

Reverie

O potecă pietruită cu multe bănci pe partea stângă…vântul care-mi răscoleşte părul…mi-e puţin frig, dar nu-mi pasă…gălăgia unor valuri care se sparg de bolovani mari… aşa e sau doar visez? mă gâdilă sunetul lor la ureche…soarele stă ascuns în nori…un pescăruş se fereşte de mine…mă frec la ochi…e vis sau realitate?…e reverie! Copaci pe ambele părţi…casele trec grăbite pe lângă mine…indicatoarele ne rătăcesc…Unde e drumul spre realitate? Soarele îmi mângâie obrajii şi mi-i rumeneşte…”Ai ochii …

Continue reading →

Ezitare

Ştiam că ezitarea va fi răspunsul…I-am zis doar că semănăm mult prea bine la modul de reacţie, aşa că mi-e cunoscută tactica asta…Am dat un grăunte şi deja am observat un pas înapoi în schimb…Teoria se confirmă şi nu-mi place…Credeam că sunt basme sau că diferă de la persoane la persoane, dar se pare că atunci când dai reacţia naturală e să fii refuzat…şi invers, cu cât eşti mai mult refuzat cu atât tinzi să …

Continue reading →

O nouă aromă veche

Cristi Un trecut ce devine prezent…un prezent ce se schimbă în viitor…Îmi acoperă pielea un fundal negru cu o pată roz… “Watch and learn”… Mă cuprinde o stare neidentificată încă, iar viitoarea tesătură cu alb şi negru o să-mi mângâie genele strânse în bătaia soarelui de toamnă… Degetele îmi tremură şi palmele se umezesc de emoţie…Emoţia are diverse stări, dar un singur motiv… Îşi dă la o parte cu drăgălăşenie verdele din salata de varză…e …

Continue reading →

Nerd girl :D

E bună şi ambiţia asta la ceva…M-am încăpăţânat să nu cedez şi am reuşit! Chiar dacă am făcut totul în secret (şi credeţi-mă, m-am certat cu destulă lume din cauza secretului ăsta şi a stresului aferent…îmi cer scuze, acum!) mi-am demostrat că pot mai mult…Şi mai ales i-am demostrat lui Frigi că pot mai mult: i-am înşfăcat un 9 la materia lui preţioasă, politologie!! Sunt foarte mândră de mine! Am revenit în gaşca restrânsă a …

Continue reading →

Cuşca mea = blogul

Îmi pare rău pentru tot ce nu pot să rostesc, pentru tot ce nu pot să simt şi pentru tot ce îşi pierde viaţa în jurul meu… Îmi pare rău pentru ambiţia mea de a face totul exact opus decât fac ceilalţi… Îmi pare rău pentru cuşca în care te-am închis şi pentru faptul că am pierdut nenorocita aia de cheie… Îmi pare rău pentru chipul meu care se pierde încercuit fiind de fumul gros …

Continue reading →

Sufocant

E gălăgie mare…Sufletul meu nu mai e demult liniştit…se agită, se zvârcoleşte, arde, apoi se stinge doar ca să se aprindă din nou…Aleargă în pieptul meu şi mă frige, ca să-mi lase semne roşiatice pe o bucată de carne deja roşie: inima… Am o mie de întrebări în cap şi tot atâtea scenarii şi toate se nasc dintr-o tăcere combinată cu o lipsă…Cineva joacă v-aţi ascunselea cu mine iar eu sunt legată la ochi şi …

Continue reading →