2 zile…aproape 3…
Zile secătuite de amintiri…zile gri cu veşti sumbre…Curajul şi forţa trebuie adunate de prin colţurile reci ale sufletului meu ciobit…O să fiu tare pentru ea, i-am promis…
Zile fără imagini motorii…doar statice…Totul e static…Soneria de la telefon mă mai trezea la realitate, acum nici ea nu mai e…Un întuneric mut în tren şi-un drum parcă fără sfârşit…Ochii mei căutau cu ardoare o faţă cunoscută, dar n-au găsit nimic, decât veşnicul metrou plin de oameni…
Nu ştiam cum să dau de realitatea mea, mă simţeam pierdută…memoria îmi juca feste…ar fi trebuit să-l învăţ pe de rost, dar n-am ştiut că tehnologia modernă va da rateuri…Nişte pagini vechi şi îngălbenite mi-au arătat calea…măcar vocea răguşită să mă aducă în prezent…Mi-e dor…
P.S. Melodia asta pentru mine înseamnă soare, mare gri de septembrie, fiori în viteză, atingere…credeam că e veselă, dar când am văzut videoclipul m-am întristat…e prea încercănat pentru contextul nostru, dar nu-mi pasă…mie îmi place…
My Chemical Romance – The Black Parade
te iubesc mult fetita si sper sa fie totul bine.trebuie sa fie.noi suntem aici pentru orice ai nevoie!!!!!p.s.ador mel asta:)
si eu te iubesc!!! o sa fie bine pt ca suntem optimiste!
merci mult pt sprijin!!!! stiu, e frumoasa tare melodia…
as comenta despre blog dar.. o sa spun doar atat .. te inteleg in mare masura
the song.. the album is one of the best in the last 20 years made by a band in my opinion