Monthly Archives: October 2007

31 octombrie

Dacă nu erai tu, nu eram nici eu, dar nu e acesta singurul motiv pentru care te port în buzunărelul din stânga al corpului meu, făurit din dorinţă împletită cu dragoste…Sunt o parte din tine şi-ţi port mai departe visele… Tu eşti şoapta mută ce se plimbă cu mine minut de minut şi mă ţine de mână când palmele mi se umezesc…o adiere caldă ce se cuibăreşte în părul meu şi expresia cuvintelor nerostite sau …

Continue reading →

În timp ce tu dormi…

Bine, am înţeles, tu trebuie să fii acolo şi eu aici. Raţiunea e cu capul pe umeri şi-şi face datoria, şoptindu-mi la urechea sufletului că e normal să rabd puţin şi să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu dorul care-şi arată urechile prin spatele perdelii colorate în galben şi portocaliu… Însă e ciudat să ştiu că te înveleşti cu un aer ardelenesc nu foarte călduros şi că dormi cu capul pe o pernă moale într-o …

Continue reading →

Cobaiul fericirii tale viitoare

Mi-aş fi dorit să pot scrie acest post în vis, să pot transpune mişcarea necontrolată a ideilor din starea de amorţeală ce mi-a provocat-o noaptea trecută. Mi-ar fi plăcut să pot reda aici lacrimile de aseară din cele două runde de tristeţe exprimată fizic. Mi-ar fi mult mai uşor să-mi pot explica ochii roşii de plâns pe care i-am zărit azi în oglindă şi liniştea ce a urmat tumultului vorbelor rostite prea târziu pentru mine… …

Continue reading →

Bloody autumn

Ce film prost, cu întorsături de situaţii de neaşteptat, mi-a fost dat să văd ieri…Şi cu ce uimire am descoperit cum se schimbă oamenii când realizează că pierd ce li s-a dat pe gratis… Cum ajung oamenii să joace un rol ce mult l-au batjocorit la alţi actori…şi cum râdeau de ei şi susţineau sus şi tare că ei nu vor ajunge aşa…Şi acum repetă scenariu, fără să clipească din ochi… şi cum se pun …

Continue reading →

Totul se pierde…

Eram pe punctul de a-ţi spune exact ce-mi trecea prin minte atunci. De obicei mă cenzurez, pentru că realizez că stările mele trec de la o clipă la alta, dar de dată asta chiar vroiam să-ţi spun şi ţie…Degetele mele erau calde şi zâmbetul de pe faţă nu se vroia sters. Ceaţa rece mi-era exterioară şi cuvintele stăteau pe limbă, gata gata să prindă contur…Nu înţeleg cum de imaginea mea surprinsă în pixeli părea tristă, …

Continue reading →

Un personaj

Lui îi mai place să aibă dreptate în tot ce zice, să se simtă stăpân pe situaţie, să deţină controlul informaţiei şi să manipuleze jocurile! De câte ori e nervos, apucă meticulos unghiera şi începe să taie cu ea din carne…alte dăţi, acoperit cu un nor de tăcere, citeşte din ziar, fabricând indiferenţa minut cu minut… Cu zâmbetul pe buze îţi contestă acţiunile şi-apoi neagă starea de iritare…Răspunde cu aceeaşi monedă ruginită, ce de mul …

Continue reading →

…like it's forever…

This is the way that we love, Like it’s forever. Then live the rest of our life, But not together. Mi-aduc aminte de sentimentul acela al veşniciei alături de celălalt, când chiar crezi că va fi pentru totdeauna…de jurămintele sincere şi viitorul proiectat în culori aprinse, care se sting odată cu timpul ce mătură trăirile în calea lui…de gustul adolescenţei ce te face să crezi că viaţa ta se termină şi începe din nou doar …

Continue reading →

Linişte

Mă întrebam cum e singurătatea în doi…păi, e tăcere! E ca atunci când te comporţi ca şi cum ai fi singur în casă, dar nu eşti…treci pe langă celălalt, îl ocoleşti, îţi vezi de al tău drum în continuare…Când nu mai ai ce să zici, cel mai bine e să taci şi să te prefaci că nu-ţi pasă de nimic…Probabil că nici nu-ţi pasă atât timp cât nu vorbeşti…Şi dacă ai vrea s-o faci, nu …

Continue reading →

Bubbles of my imagination

Îmi imaginez un joc de-a şoarecele şi pisica, cu multe obstacole imaginare şi premii pentru câştigător… Îmi imaginez dorinţa ce va veni odată cu apusul amintirii… Îmi imaginez degete jucându-se ştrengar pe un perete abia vopsit în culoarea piersicii… Îmi imaginez sentimentul familiarului ţesut atent cu noutatea… Îmi imaginez privirile fugare ce vor fi aruncate pe o fereastră de la etajul 2… Îmi imaginez o suită de forme ale nerăbdării încastrate într-un borcan colorat în …

Continue reading →

Actori fără scenă

“- Ce-ai?” te întreb într-un acces pronunţat de furie roşie! Tu te uiţi în gol cu ochii pierduţi pe tavan şi-mi reproşezi: “- Te simt departe…”. Îţi întorc spatele şi dau să plec…rămân, totuşi, căci te-nţeleg…Da, probabil sunt departe cu ale mele gânduri… nu-mi place să poposesc prea mult nici măcar în propria-mi casă şi viaţă…Mă aleargă un dor nebun de libertate! Nu mă atrage să trăiesc viaţa personajelor de film, vreau s-o trăiesc pe-a …

Continue reading →