În timp ce tu dormi…

Bine, am înţeles, tu trebuie să fii acolo şi eu aici. Raţiunea e cu capul pe umeri şi-şi face datoria, şoptindu-mi la urechea sufletului că e normal să rabd puţin şi să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu dorul care-şi arată urechile prin spatele perdelii colorate în galben şi portocaliu…
Însă e ciudat să ştiu că te înveleşti cu un aer ardelenesc nu foarte călduros şi că dormi cu capul pe o pernă moale într-o cameră goală de sentiment…Ştiu că ţi-e gândul aici, la mizeria Bucureştiului, unde ai uitat ceva, ascuns într-o garsonieră de sector 5, dar să ştii că aroma gelului de duş comandat la recepţie nu se poate compara nici pe departe cu mirosul din sticluţa cu minuni ce stă cuminte şi aşteaptă pe pervazul de gresie rece din baie…
Fac o plimbare nocturnă prin mintea ta, numărând visele în care apar şi eu…încerc să calc atent, ştiind că te-ai abandonat deja somnului, dar nu reuşesc şi tot ce sper e să nu te trezesc brusc cu paşii mei zgomotoşi…Iar dacă te trezesc cumva, să ştii că o să mă ascund sub patul gândurilor tale, dar nu-mi fac griji, căci ştiu că tu o să mă dibuieşti după mirosul de piersică al pielii mele…