Monthly Archives: November 2007

Dintr-o barcă în alta

Mă uimesc pe mine în câte bărci diferite pot vâsli de la un minut la altul. Sar cu o nonşalanţă sinucigaşă de la o stare la alta, de la un gând la altul, de la o percepţie la alta total diferită! Cred că o să-mi tipăresc un crez al vieţii pe o hârtie pe care o să mi-o atârn de gât ca să nu îl mai uit şi să nu mai rătăcesc printre idei venite …

Continue reading →

Metafora poştaşului

Mă întreb de ce trebuie să stau să aştept poştaşul să vină şi de ce nu alerg eu în întâmpinarea lui. Probabil pentru că am orgoliul mult prea mare şi mă împiedic de el: cum să alerg eu şi să ajung toată răvăşită? Sau probabil pentru că m-am săturat să tot aflu noi motive ale întârzierii lui sau a lipsei de anunţ în prealabil. Ne întâlnim undeva la mijlocul drumului, eu toată o veselie şi …

Continue reading →

Îi mângâie visele

Are ochii larg deschişi, deşi în jurul ei miroase a somn. Draperiile sunt trase şi înăuntru pătrunde doar lumina de noapte de pe strada pustie. El stă în dreapta şi adoarme… Muşchii i se destind şi tresar din când în când. Ea îl ia de mână şi zâmbeşte în colţul gurii. Nu poate adormi lângă el, pentru că nu simte oboseala. Îl priveşte cum se cufundă în somn…Se ridică în linişte şi-şi prepară un ceai …

Continue reading →

O seară de duminică

Pleacă de aici, nu mai trage cu ochiul…Te furişezi ca un motan leneş pe lângă scaunul meu şi încerci să prinzi frânturi de cuvinte. Hai că m-ai întrerupt acum…mi-am pierdut şirul gândurilor, mi le-ai ameţit şi le-ai încurcat ca-ntr-un ghem de mohair deşirat. Vroiam să povestesc cât de mult mi-a plăcut lumina difuză şi strălucirea din ochi ce ţi-ai dorit s-o captezi într-o fotografie. Ţi-am cerut să mă plimbi prin locuri nemaivăzute. M-ai luat de …

Continue reading →

O cană de amintiri

Pfiu, al doilea “3 în 1” pe ziua de azi! Nu e grav, căci pliculeţul e mic şi apa fiartă e multă, iar cana e bestială, mai ales că nu-i a mea! Aş fi vrut să am şi lapte, aşa de amuzament să torn în cafea, dar n-am…În schimb, am în frigider 3 sortimente de vin şi 2 de şampanie. Câtă diversitate, dom’le, la ce naiba mi-or folosi!?? M-am lăsat de Măgura pentru moment, căci …

Continue reading →

Ştiu!

Da, am plecat pe nepusă masă, pentru că praful din mintea mea se agitase prea mult. Însă ploaia mi l-a înmuiat şi s-a făcut numai mocirlă! Da, am ajuns, am spălat noroiul şi totul a început să capete din nou strălucire, dar la ce bun, oricum nimeni n-o vedea… Da, am vorbit, sperând că aşa alung piticul tembel ce-mi dădea târcoale fericirii, dar vorbeam în gol şi nimeni nu asculta… Da, m-am enervat şi am …

Continue reading →

În creion desenat

Ploaie măruntă şi geam aburit…mi se reproşează că nu mai scriu pe blog…n-am ce, fericirea nu se pune în cuvinte, iar mierea nu se împarte cu nimeni! Ceai cald şi măgura, teatru şi film…o să revin când o să-mi îngheţe mâinile! Muzică la maxim şi dans aiurea din mâini şi picioare…Până atunci să tineţi minte că eu zâmbesc şi-mi prind părul în coadă la spate…

Continue reading →

La valse des amoureux

Îmi plac oamenii îndrăgostiţi !!! Îmi plac oamenii îndrăgostiţi pe ale căror buze stă dorinţa tolănită şi-n ai căror ochi aleargă amintirile ! Îmi plac oamenii îndrăgostiţi care se fâstâcesc şi roşesc pe ascuns, apoi râd fără motiv, menţinând o stare boemă deasupra capetelor ce se înalţă să atingă norii ! Îmi plac oamenii îndrăgostiţi care nu măsoară timpul în minute, ci-n săruturi ! Îmi plac oamenii îndrăgostiţi care uită să respire aerul lor şi …

Continue reading →

Hrană

Mă hrănesc cu nevoia de a simţi că cineva se gândeşte la mine, dar azi îmi simt stomacul gol… E o hrană rece şi uscată ce mi se pune pe o farfurie de plastic de unică folosinţă. Serveţelul e mototolit şi tacâmurile miros urât. Nu mă ajută cu nimic să ştiu că ce zace în farfurie e mâncarea mea preferată, dacă eu văd şi simt lâncezeala ei plictisită. Stomacul mi se face ghem şi refuză …

Continue reading →

Ghem de sârmă

Aseară am adormit cu obrazul drept foarte rece şi cu gândul că mai am multe de spus…De fapt nu mai era nimic de spus din momentul în care mi s-a dat dreptate…A fost prima dată în viaţa mea când mi-aş fi dorit cu ardoare să fiu contrazisă, prezentându-mi-se argumente contra celor spuse de mine…Probabil că nu erau disponibile argumentele valide care să constrazică starea de ghimpi ce-mi înţepa sufletul!Aş vrea să pot să spune acum …

Continue reading →