O cană de amintiri

Pfiu, al doilea “3 în 1″ pe ziua de azi! Nu e grav, căci pliculeţul e mic şi apa fiartă e multă, iar cana e bestială, mai ales că nu-i a mea! Aş fi vrut să am şi lapte, aşa de amuzament să torn în cafea, dar n-am…În schimb, am în frigider 3 sortimente de vin şi 2 de şampanie. Câtă diversitate, dom’le, la ce naiba mi-or folosi!?? M-am lăsat de Măgura pentru moment, căci am descoperit napolitana “Yup”! Merge la fel de bine cu cafeaua de dimineaţă, prânz şi seară şi e la acelaşi preţ.

Azi am luat la puricat Google-ul în căutare de “Ştiaţi că..?”-uri şi am belit ochii în monitor timp de 2 ore, fascinată de cât de multe lucruri “nu ştiam că…”! Apoi mi-am făcut o listă cu capitalele lumii pe care mi-am propus s-o învăţ până deseară, hotărâtă să fiu un concurent redutabil în jocurile desfăşurate în timp ce aşteptăm în intersecţiile bucureştene!

Doamne, câte am de făcut azi!! Trebuie să mă duc la facultate, să fac curăţenie, să fac nişte cumpărături, să mă întâlnesc cu cineva la un suc, apoi tre să fac ceva frumos (şştttt, sper să fie surpriză!) şi, ah…da…trebuie să mă gândesc ce să fac mâine! Cum ce e mâine?

Mâine e 23 noiembrie! E ziua lui!
Doamne, mi-au trebuit şase ani ca să ţin minte data asta. Mereu o calculam după anul 2001. Ştiam că în anul 2001 (când eram eu în clasa a 9a) ziua lui a fost într-o vineri, undeva după 20 noiembrie, dar nu mai ştiam exact data…căutam pe google în calendarul din 2001 şi reuşeam să-mi dau seama în timp util că pe 23 noiembrie trebuie să-i dau mesaj de “La Mulţi Ani!”. Acum vreo trei luni, într-o noapte în Herăstrău, când ne duelam noi în replici, m-a întrebat când e ziua lui şi, logic, cum n-aveam calendarul din 2001 la mine ca să aflu după calculul meu pseudo-ştiinţific, m-am făcut de tot râsul când am început să bat câmpii cu graţie…
“Eh, na, e pe 22 ziua ta! Da, mă, sunt foarte sigură…băi, te îndoieşti că nu ţin minte? Hai mă, ne cunoaştem de atâta timp…Alo, sunt eu, Vecinica de la 2, ce naiba, cum să nu ţin minte? Sau nu e pe 22? Hmmm…să fie oare pe 23? Hai, mă, zii!! Da, mă, parcă e pe 23, nu?…Hai, mă, zii…e pe 23, nu? Sau pe 21? Doamne, nu mai ştiu…sorry! Zii!!”.

El, normal, se juca cu nervii mei şi refuza să-mi confirme vre-una din supoziţiile mele şi mă asigura că până în noiembrie am tot timpul să-mi aduc aminte! N-am mai suportat presiunea, aşa că a trebuit să-i fur portofelul ca să mă uit în buletin şi să mă lămuresc că ziua lui e pe 23 noiembrie! Am trişat, ştiu, dar măcar eu am recunoscut că niciodată n-am ţinut minte data lui de naştere!

Gata, s-a terminat şi cana asta de cafea şi, odată cu this entry, s-a terminat şi cana de amintiri de azi! Mă duc să-mi fac treaba şi să aştept singură ziua de mâine !
Sper ca avionul ăla de la Cluj să n-aibă întârziere…