O seară de duminică

Pleacă de aici, nu mai trage cu ochiul…Te furişezi ca un motan leneş pe lângă scaunul meu şi încerci să prinzi frânturi de cuvinte. Hai că m-ai întrerupt acum…mi-am pierdut şirul gândurilor, mi le-ai ameţit şi le-ai încurcat ca-ntr-un ghem de mohair deşirat.

Vroiam să povestesc cât de mult mi-a plăcut lumina difuză şi strălucirea din ochi ce ţi-ai dorit s-o captezi într-o fotografie. Ţi-am cerut să mă plimbi prin locuri nemaivăzute. M-ai luat de mână şi mi-ai arătat strada Mircea Eliade şi luminile Lacului Floreasca, pe acordurile muzicii tale cubaneze. Ştii că nu-mi place, dar ador să te văd cum te zbengui de unul singur şi cum fredonezi versuri pe care încă nu-mi doresc să le înţeleg.

Iar m-ai întrerupt…O să te murdăreşti de varul de pe peretele de la bar…Ştiu că nu-ţi mai pasă acum, dar spun şi eu aşa, ca să fac conversaţie…Nu mi-e cald în exterior, dar mi-e foarte cald în interior! Da, râd, dar fără motiv! Nu mă mai întreba de ce…

Hai mai bine adu pe o farfurioară 2 prăjiturele şi o felie de tort şi hai să visăm în continuare…