Îi mângâie visele

Are ochii larg deschişi, deşi în jurul ei miroase a somn. Draperiile sunt trase şi înăuntru pătrunde doar lumina de noapte de pe strada pustie. El stă în dreapta şi adoarme… Muşchii i se destind şi tresar din când în când. Ea îl ia de mână şi zâmbeşte în colţul gurii.

Nu poate adormi lângă el, pentru că nu simte oboseala. Îl priveşte cum se cufundă în somn…Se ridică în linişte şi-şi prepară un ceai de fructe, apoi se opreşte pe scaunul din mijlocul camerei ca să-l bea fără să-i deranjeze lui somnul. El se foieşte prin cearceafuri şi-şi schimbă poziţia căutându-i căldura ei în stânga lui. N-o găseşte, dar oboseala îi răpeşte curiozitatea şi adoarme la loc…Ea îl priveşte amuzată din spate, apoi îşi reia locul lângă el.

Încearcă să-şi ademenească somnul cu gânduri colorate, dar nu reuşeşte. Mâna ei stă pe obrazul lui neras, iar degetele i se joacă prin firele răzleţe de păr. Îl priveşte cu uimire, de parcă l-ar vedea pentru prima dată. Îşi trage corpul mai aproape de căldura lui. Continuă să-l privească şi se stăpâneşte cu greu să nu-l sărute…Îşi aduce aminte o replică a lui “Mi-ar plăcea ca tu să dormi şi eu să te privesc în timpul ăsta”. Realizează cât e de frumos să-i mângâie visele lui şi apoi îl sărută pe frunte, sperând să nu-l trezească cu bătăile inimii ei. Ochii rămân fixaţi pe chipul lui, absorbiţi de liniştea somnului său cald, până când el deschide genele-i grele şi o vede…

Ea se sperie şi se retrage…Îi e frică să nu fi exagerat lăsându-se pradă reveriei…“Ce o să gândească el? Că stau şi-i veghez somnul ca un copil îndrăgostit…”. Îl apucă de mână şi se întoarce pe partea cealaltă a patului, păstrând în minte imaginea lui somnoroasă. El revine la visul lui, tresărind din nou uşor, iar ea zâmbeşte simţindu-i mâinile în jurul ei şi…adoarme…