Monthly Archives: December 2007

HAPPY New Year!!!

Unde petrecem Revelionul? Iniţial era Viena (aşa a fost pariul pe care l-am pierdut eu astă vară pe o bancă-n parc), apoi Praga (că părea mai accesibil), până am ajuns să ne limităm la Sibiu (că-i mai aproape). Într-un final, am abandonat orice tentativă, lăsând totul baltă. Mă simţeam foarte aiurea, ştiind că n-o să fac nimic deosebit, dar mergeam pe ideea că nu conteaza locul, atât timp cât sunt cu el. În continuare cred …

Continue reading →

Auzi, Oana?

– Auzi, Oana, de ce eşti tu copil încăpăţânat şi egoist? Cum poti, dom’le, să reacţionezi aşa? Ce s-a întâmplat atât de grav încât să justifice supărarea ta prostească? Mă şi uimeşti când te văd atât de orgolioasă şi de ciudată. Uite aşa stai tu acum singură într-un colţ, gândindu-te cât de idioată ai putut să fii şi cum ai stricat o seară doar pentru că te-a orbit ego-ul tău cât blocul de 3 etaje. …

Continue reading →

40 de trepte

E ciudat sentimentul de dor de cineva chiar dacă acel cineva îţi este în preajmă. Poate nu e dor, poate e doar senzaţia că mereu e prea pe goană, prea puţin, prea convenţional, prea pe furiş, prea pe tăcute… E la fel de ciudat şi faptul că sunt doar 40 de trepte ce stau între noi şi doar 5-6 metri şi, totuşi, ne vedem şi ne simţim atât de puţin… Dar e frumos…pentru că e …

Continue reading →

Părţi din mine

De mult am avut această curiozitate: cum mă văd pe mine ceilalţi! Eh, iată că am aflat câte ceva…aici sunt nişte pasaje despre mine scrise de un prieten. “Această fată are mai multe calităţi caracteristice unui cameleon…. În primul rând are limba de 2 ori mai mare decât propriul corp! O limbă înmuiată în ironii şi glume piperate care fac din ea un animal de pradă de temut în interiorul anturajului, mai ales dacă tu …

Continue reading →

Lasă-te să fii

Încerc să te prind, dar îmi scapi printre degete. Eşti fără formă şi contur şi nu ştiu cum să te ating ca să mă simţi. Eşti cam opac şi-mi lovesc gândurile de tine! Dar eşti aproape… Nu te înţeleg în totalitate…de ce râzi aşa? De ce te deghizezi? De cine te ascunzi? Cât de tare ai învăţat să te controlezi? Ţi-aş face o incizie pe creier ca să ştiu ce gândeşti când mă priveşti! Ţi-aş …

Continue reading →

Se scurg frustrările

M-am lipit de mizeria din stradă şi de mizeria din jurul meu. Am obosit să tot omor gândacii minţii cu papucul de plajă şi să tot ocolesc firele de păr ale amintirii, ce cad în ghemotoace negre pe covorul meu roz. M-am săturat să-mi spăl păcatele de pe mâini în chiuveta de sticlă şi să văd cum susură apa prin crăpătura de un oval perfect. Mi-e lehamite de scrumiera tutungită a sufletului în care-mi sting …

Continue reading →

Soare de zahăr ars

Te redescopăr prin zeci de amintiri vii cu zâmbet de zahăr fin, cu tresăriri necontrolate şi frânturi de decembrie în palma tăcută! Văd porţile începutului, aud cuvintele ştrengare, simt bucuria apartenenţei şi minutele pierdute printre firele tehnologiei. Înnod pactul prieteniei, cu mişcările imitatorii şi joaca prin piesele de remy şi litere de scrabble. Văd strada gri şi supărarea efemeră, apoi o privire cu colţul ochiului verde aruncată în treacăt către mine urmată de explozia zâmbetului …

Continue reading →