Lasă-te să fii
Încerc să te prind, dar îmi scapi printre degete. Eşti fără formă şi contur şi nu ştiu cum să te ating ca să mă simţi. Eşti cam opac şi-mi lovesc gândurile de tine! Dar eşti aproape…
Nu te înţeleg în totalitate…de ce râzi aşa? De ce te deghizezi? De cine te ascunzi? Cât de tare ai învăţat să te controlezi? Ţi-aş face o incizie pe creier ca să ştiu ce gândeşti când mă priveşti! Ţi-aş asculta inima ca să ştiu ce simţi…aş auzi ceva?
Ce simţi când eu simt? Ce simţi când eu mă prefac? Ce simţi când nu mă mai simţi?
Eu simt că te-aş putea simţi la nesfârşit…fără să mă plictisesc. De fapt, asta vroiam să-ţi spun: nu m-am plictisit niciodată de tine sau de noi! Atunci am minţit!
Nu-mi mai spune “Oana”…ştii bine că nu aşa mă cheamă, de ce insişti?
Lasă-mă să fiu şi lasă-te să fii…
frumos
doar ca uneori e nevoie sa il lasi pe el sa fie… pt ca el ar trebui sa stie mai bine cine e si ce vrea… si daca nu isi da seama ca vrea acelasi lucru ca si tine… e alegerea lui. Doare, dar “o stim asta, stim prea bine/desi grea, e o decizie, care nu ne apartine…” 
ahahahahahahahhahahahhahahahahahahhahahahahaha
))))))))))))))))))))))))…. The Real TruthHolder… Gospel After Ioan
@ Ioan – nu e vb de nici o decizie care doare si nici de vreo alegere…e doar vb de o metafora pentru ceva mai frumos decat banuiesti tu…:) “Lasa-te sa fii” e ceva de genul “fii tu insuti, cu bune si rele” pentru ca mie imi plac defectele lui, pe care el insa mai incearca sa le ascunda sub niste zambete!
i love your pic:)pupu dulce
“Ce simÅ£i când nu mÄ mai simÅ£i?”
Simt restul.
Dar si tu lasa-l sa fie…