25 ianuarie… 2007… 2008

25 ianuarie 2007, ora 19 – coboram din tramvaiul 32 la Uniirii şi începeam mental o nouă etapă din viaţă!

25 ianuarie 2008, ora 19 – urcam în tramvaiul 32 la Unirii şi sfârşeam mental o etapă din viaţă!

Atunci – Brusc am zis “da” şi-n 20 de minute eram pe stradă şi vorbeam la telefon, anunţând că am luat decizia. Am trimis un mesaj din tramvai şi mi-am făcut intrarea în noua mea personalitate cu zâmbetul pe buze şi mâinile în buzunarul paltonului maro. Atunci am hotărât să încep un sfârşit, pierzând o agăţătoare de la telefon într-un bar de subsol. Am văzut cum cade şi am lăsat-o acolo, ştiind că asta înseamnă că nu-mi mai pasă de trecut şi vreau să fiu altcineva. Am reuşit! În câteva luni eram de nerecunoscut când mă priveam în oglindă şi-n suflet. M-am transformat treptat, dar temeinic şi am căpătat accente pozitive colorate, dar şi linii negre apăsătoare. Nu-mi pare rău de nimic…În anul ăsta am făcut şi-am gândit diferit de tot ceea ce făcusem şi gândisem vreodată. M-am descoperit şi i-am descoperit şi pe alţii. Sunt altcineva!

Acum – Azi mi-am pus altă agăţătoare la telefon! O s-o pierd şi pe asta în curând…simt! M-am uitat la ceas la fix 19! Mă iubeşte! Ştiu! Mi-a zis-o şi acum 2 zile…prea târziu…a început demult sfârşitul! Obosită sentimental mă uit la ecranul telefonului cu poza ştearsă şi difuză şi mă gândesc la acum un an. Ce paradox! Am blugii largi pe mine şi mă chinui să-mi aranjez pletele ca să stea sub eşarfă. Sunt epuizată… şi am o mie de întrebări în cap, dar un plan măreţ pentru mine…doar pentru mine! Ajung acasă şi plec din nou ca să-mi încep altă etapă din viaţă…Trecutul îl privesc doar în lista de messenger, iar viitorul îl trag adânc în piept şi mi-l injectez în vena de la gât! Pupilele se dilată şi pielea se face de găină! Punct!

Ce-a fost, a fost…

Ce este, nu este de fapt!

Ce va fi, va fi?