Monthly Archives: February 2008

Muzică

Două obsesii, puse pe note muzicale şi ţipete, mă bântuie de câteva zile. Mi-am dat seama că ar trebui să mă pun la punct cu genurile muzicale, căci nu ştiu să le încadrez în miile de posibilităţi… Prima, pe care eu o consider rock, dar, pana mea, cică n-ar fi, e via B, via Şerban şi m-am îndrăgostit de ea de cum am auzit-o prima dată. Când i-am dat-o lui Cristi mi-a replicat sarcastic: “Băi, …

Continue reading →

28 februarie 2008

Aş scrie un post pe blog, ca să-i zic “La Mulţi Ani!”…dar ce rost are, oricum nu-l citeşte…Eh, o să-i las offline pe mess cu link-ul…Nu, mai bine îi trimit mesaj pe telefon şi-i spun acolo tot ce am de zis…Dar, la naiba, am disponibile doar 160 de caractere, că-l trimit de pe zapp (pe vodafone nu mai am credit)…Ce-aş putea să-i zic eu în doar 160 de caractere? Na, bine, mă limitez la stereotipurile …

Continue reading →

Play some…spring!

Mă fascinează căldura de primăvară târzie care se tolăneşte pe strada mea cu blocuri colorate. Mi se pare incredibil cum acum 4-5 zile tremuram pe stradă, iar acum pot să stau si seara pe balcon doar cu tricou pe mine! Bine, n-o să exagerez cu statul afară îmbrăcată subţire, căci am primit deja o remarcă nu foarte subtilă de la o tanti pe stradă care, trecând pe lângă mine a zis ea, la general vorbind, …

Continue reading →

Şablon de fericire

Mie-mi place verdele. Şi greierilor le place verdele. Şi dacă tot există o aşa potrivire, ne-am întâlnit fără să vrem şi să plănuim, ca să căutăm fire de iarbă proaspătă şi să ne bucurăm de balansul lor sub clar de lună abia ieşită din eclipsă. Am stat tolăniţi uitându-ne unii la alţii şi-mpreună la o “fabrică de fericire” ce se derula pe repeat şi-am mâncat ciocolată cu caramel înmuiată în licoare roşie şi parfumată. Nu …

Continue reading →

De după…De dinainte…

Mă droghez cu discuţii incitante…jucăuşe…aluzive…colorate…şoptite…ţipate…mişcate… Revin la obiceiuri uitate de vreo 5 ani…demult îngropate şi refuzate…Acum le redescopăr cu sete.. Îmi place tot ce nu ştiam că-mi place… Caut tot ce negam… Fug de tot ce vroiam… …întotdeauna puţină lămâie nu strică…dă gust, pişcă limba, înţeapă spiritul! E acidă ca mine! …te-aş traaaaaaage de părul ăla care zici tu că nu-ţi sta niciodată cum trebuie! Ţi l-aş ciufuli eu cum imi place! …te-aş sugruma şi-apoi …

Continue reading →

Testăm! Experimentăm! Ne distrăm!

Pui o mână de oameni urban chic într-un subsol de casă, dai drumul la o muzică cât de cât ok, stingi luminile pe jumătate, mai adaugi 2-3 vedete cvasicunoscute, un Cuba Libre şi-un prieten drag şi-apoi poţi să-ţi dai drumul liber la cuvinte şi idei. Şi-n timp ce te bâţâi pe un ritm ce ţi-e total necunoscut, priveşti toată discuţia puţin din lateral, apoi din faţă şi din spate şi exclami: “e chiar mishto!”. Te …

Continue reading →

13 februarie 2008

Chiar dacă baloanele încă nu s-au desumflat… Chiar dacă tenişii sunt complementari… Chiar dacă curelele erau la fel… …totuşi, astăzi am închis o uşă proaspăt înlocuită şi-am plecat… N-am să-mi mai caut iubirea…o s-o las pe ea să mă găsească… Am să mă caut pe mine şi-am să mă găsesc aşa cum ştiu că vreau şi pot să fiu… Nu o să mă mai pierd complet în nimeni altcineva… …and I will be happy! Snow …

Continue reading →

De eşti…

Eu o să fug, iar tu ai să mă urmăreşti, dar te rog eu prinde-mă şi leagă-mă la ochi, apoi ameţeşte-mă până nu mai ştiu ce e cu mine…Nu mă lăsa să te privesc în ochi, dar lasă-mă să te ating cu vârful degetelor de la picioare… Strânge-mă de încheieturile de la mâini până îmi laşi semne şi-apoi şterge-mi fardul de pe ochi cu un sărut. Fă-te ploaie şi ocoleşte-mă! Fă-te soare şi încălzeşte-mă! Fă-te …

Continue reading →

1,5 h

Nu înţelegeam nimic…eu vorbeam doar cu ce credeam eu în capul meu că se întâmplă în capul lui, el doar cu ce credea el în capul lui că se întâmplă în al meu… O oră şi jumătate de discuţii haotice care mergeau pe un drum, dar s-au terminat pe altul, totaaaaal diferit. Eram foarte hotărâtă, mai ales că găsisem “.“-ul în interiorul meu şi vroiam să-l pun şi-n exterior. Şi, nu, nu acceptam să-l pun …

Continue reading →

txt

Nu-mi explic cum mi-am găsit curajul să-mi mişc simultan şi degetele şi gândurile ca să scot din mine adevărul. N-am mai făcut-o niciodată până acum în situaţii atât de inconfortabile pentru mine. Dar nu-mi bântuiau în minte decât cuvintele de astă vară: “Aş fi vrut să fii sinceră cu mine…”. Şi am fost, cu riscul de a dărâma toată încrederea ce am construit-o fărâmă cu fărâmă în ultimele luni, dar nu puteam ţine totul în …

Continue reading →