28 februarie 2008

Aş scrie un post pe blog, ca să-i zic “La Mulţi Ani!”…dar ce rost are, oricum nu-l citeşte…Eh, o să-i las offline pe mess cu link-ul…Nu, mai bine îi trimit mesaj pe telefon şi-i spun acolo tot ce am de zis…Dar, la naiba, am disponibile doar 160 de caractere, că-l trimit de pe zapp (pe vodafone nu mai am credit)…Ce-aş putea să-i zic eu în doar 160 de caractere? Na, bine, mă limitez la stereotipurile aniversare consacrate şi asta e…

Ba nu, îi trimit şi mesaj şi-i scriu şi blog. Ce dacă n-o să-l citească, îl scriu şi pentru mine, nu doar pentru el…Şi totuşi i-aş zice în faţă ce-am să-i zic…Dar nu o să pot…o să fie lume multă…

Dar, în definitiv, ce-am eu să-i zic şi nu i-am zis până acum, de 4-5 ani de când ne cunoaştem? Ştie tot ce trebuie să ştie…Ce s-o mai înfloresc atât? Nu mai zic nimic…Totul e foarte simplu: ţin la el enorm de mult. Şi asta nu doar pentru că ne leagă atât de multe împreună, ci pentru că el e un om super! Am zis de atâtea ori că e parte din mine, încât sună a clişeu…Nu mă mai repet, că devin plictisitoare…şi totuşi…nu, nu, mai bine mă abţin!

Băi, face 22 de ani…! A crescut…sub ochii mei! Are el stradă cu numele lui în Eforie Nord? Are el oraş cu numele lui în nordul ţării? Are…Ce-i mai trebuie? Păi…eu îi mai doresc sănătate, fericire şi viaţă lungă şi frumoasă, ca să se bucure de ele!