Muzică

Două obsesii, puse pe note muzicale şi ţipete, mă bântuie de câteva zile. Mi-am dat seama că ar trebui să mă pun la punct cu genurile muzicale, căci nu ştiu să le încadrez în miile de posibilităţi…

Prima, pe care eu o consider rock, dar, pana mea, cică n-ar fi, e via B, via Şerban şi m-am îndrăgostit de ea de cum am auzit-o prima dată. Când i-am dat-o lui Cristi mi-a replicat sarcastic: “Băi, ce muzică-mi dai!”, iar după două zile şi-a pus-o pe cd în maşină şi acum stăm amandoi ca idioţii la stop pe Ştirbei Vodă, Calea Rahovei sau Eroilor şi-o ascultăm cu volumul la maxim şi dăm din cap şi fredonăm “Fuck you, I won’t do what you tell me!!!”. Mişcăm picioarele (în limita legalităţii pentru el, care tre să mai şi apese nişte pedale ca să ne mişcam 2 metri într-o intersecţie full), mâinile, capetele şi eu ţip la partea cu “Mother fucker!! Haa!!” până mă doare capul şi abandonez. Na, ascultaţi-o şi voi!

Rage against the machine – Killing in the name of

A doua o am de la Cristi, care, când mi-a vorbit de ea mi-a zis că-i inspiră o stare de basm. Eu am zis că-i rap-uită. N-avem niciunul dreptate, dar ce contează când melodia e mishto? (Clar, trebuie să învăţ stilurile muzicale, că nu se mai poate aşa!) Tipul ăsta de o cântă are o atitudine foarte gay, dar îmi place oja lui neagră şi fularul! Melodia mi se pare cunoscută, îmi dă un sentiment de deja-vu, sper că nu e cover…Na, ascultaţi-o şi voi!

David Jordan – Sun goes down

Ieri am făcut un record personal pe plan muzical, am recunoscut 80% din muzica pe care am ascultat-o, în condiţiile în care cu 6 luni înainte, în acelaşi loc, cam cu aceeaşi muzică, recunoşteam 2 melodii din 30. “A recunoaşte” e mult spus, căci la puţine melodii pot să identific şi formaţia şi titlul, dar at least, le ştiu, mi se par cunoscute, pot să le fredonez. Vorba lui: “mă descurc”, completată ironic de mine “mă târăsc ca omida cu 8 picioare pe acest vast teren muzical”!

Asta e, n-am veleităţi de critic muzical, n-am gusturile muzicale perfect conturate (ştiu doar că nu-mi plac manelele de nicio culoare) şi ascult de obicei ce-mi dă lumea să ascult (asta în caz că nu “arunc” melodiile printr-un folder obscur şi apoi mă cert cu persoanele respective pe motiv că “Nu mi-ai dat melodia asta!”, “Ba da!”, “Ba nu, pot să jur că nu mi-ai dat-o! Ahh, ba da, mi-ai trimis-o, dar n-am ascultat-o!” şi-apoi le găsesc din greşeală şi nu mă mai pot sătura de ele).