Paştele acasă!

Primul Paşte, din ultimii ani de când m-am mutat la Bucureşti, în care chiar m-am simţit ca acasă, la Focşani.

Mi-a fost cam greu în ultima perioadă să mai privesc Focşaniul ca pe casa mea, probabil pentru că acolo nici măcar nu mai am camera mea, iar toate lucrurile mele, toate bucăţile din viaţa mea sunt prinse în garsoniera mea din Bucureşti. Eu ştiu că e greu pentru părinţii mei să vadă că m-am rupt complet de Focşani şi de viaţa lui şi mai ales să accepte că m-a schimbat traiul de una singură în capitală. Ştiu că sunt dificilă şi uneori de neînţeles şi că-mi exprim foarte greoi sentimentele pentru ei, dar niciodată n-am fost rău intenţionată în ceea ce-i priveşte, chiar dacă mă prind mai greu atunci când ei au nevoie de mine şi nu o spun făţiş. Mie-mi pare rău de fiecare dată când o dau în bară, dar uneori conştientizez că e târziu pentru scuze şi am impresia că dacă tac, toate se rezolvă de la sine…

Paştele ăsta a fost foarte liniştit…tihnit (ca să fiu în spiritul sărbătorii ce încă nu s-a terminat)! Am stat cu ei (depăşind toate discuţiile în contradictoriu ce s-au consumat vineri), cu bunicii mei (mi-aş fi dorit să fie şi mamaia de la Galaţi) şi am apucat să văd şi lumea din “gaşcă”, cum îi place bunicii mele să zică! Îmi pare rău că anul ăsta n-am mai făcut cozonac cu mama (l-a cumpărat tata de la cofetăria-minune), dar măcar am vopsit ouă! Am reuşit să şi mănânc câte ceva din mâncările tradiţionale (îmbuibându-mă cu 5 pastile de triferment), asta până când stomacul meu a tras semnalul de alarmă şi-a trebuit să abandonez! În rest…am dormit şi..

…am jucat bowling (într-un super loc abia inaugurat în Focşani, care nu cadrează deloc cu oraşul, sunt curioasă cât o sa reziste!)
…am băut expresso lung cu frişca şi muuuulte bârfe cu fetele la Cheers!
…m-am plimbat prin tot oraşul, pe jos, ca să-mi păstrez condiţia fizică şi ca să număr toate schimbările nou apărute în Focşani!

A fost frumos, cu puţin mess, foarte puţin blog şi deloc licenţă!

Paşte Fericit, dacă nu v-am urat până acum!