Flu-Flu

Am fost la balet azi la ONB la piesa “Corsarul” pe muzica lui Adolf Adam şi-n regia lui Vasily Medvedev. Ne-a plăcut! Chiar ne-a plăcut! Ne-am şi amuzat, normal, de pantalonaşii băieţilor şi tutu-urile fetelor… dar am intrat într-o atmosferă plăcută, mai ales că în faţa noastră era o familie de francezi, ceea ce ne-a făcut să ne simţim importante!

Mi-am luat atitudinea de domnişoară şi am îmbrăcat fusta mea albă, flu-flu, pentru prima oară anul ăsta, dar iar am făcut baloane cu gumă roz, de data asta prinse-n poză!

Îmi face aşa bine tăcerea asta veche, absenţa, lipsa cuvintelor…Cred că sunt un pic superstiţioasă: azi am pierdut o parte din ceva important pentru mine şi consider că asta e semnul că am depăşit o etapă din viaţa mea…în liniştea unei pierderi! De fiecare dată mi s-a întâmplat ceva asemănător şi-am ştiut că se schimbă ceva…

…chiar se schimbă şi nu-mi pare rău, pentru că începe să-mi dea târcoale în gânduri, ascunzându-se pe la colţurile ideilor şi arătându-se cu gesticulări ample în privirea emoţiilor mele! Aş vrea să simt şi eu mirosul…

Versuri de final scăldate în ritmuri de început…Vanessa da Mata şi Ben Harper – Boa Sorte / Good Luck