“Măria ta, iertare!”

Mult stres pe o ultimă sută de metri alunecoasă, un deadline ameninţător, multe apelative injurioase la adresa tuturor, neînţelegeri, nesincronizări, conversaţii pe mess până dimineaţă la 8, trimiteri de fişiere din 10 în 10 minute, injurat pe Andrei care doarme în timp ce noi îi modificăm partea lui de proiect, tabele din excel care nu se copiază în power point şi trebuiesc rescrise (ca să afli apoi că se poate de fapt), plimbat la magazin la 5 dimineaţa, o noapte nedormită, eu-un zombie mergător şi… în final o evaluare de 9 spre 10, primită cu zâmbetul pe buze!…cam ăsta a fost proiectul de 106 pagini la MP.

Dar a fost şi foarte constructiv şi amuzant, pentru mine, privind totul în ansamblu…un fel de team building pe subiectul “cât rezişti până-ţi zbori creierii de nervi”.

L-am iertat pe Andrei pentru schema ” fac pe prostu’, că poate scap ” succesiv aplicată (“El: Nu înţeleg ce trebuie să fac. –> Noi: N-avem timp să-ţi mai explicăm încă o dată, hai că facem noi!”), când am primit poezia asta scrisă de el şi dedicată nouă, “fiicele domnului”. E talentat omul şi spumos, aşa că îl iert pentru dezorganizarea lui!

“Măria ta, iertare!

Măria Ta ! Plecat îţi sunt
În umila-mi, vinovată faptă
Căci sigur, neiertat pe-acest pământ
Sunt pentru groaznica-mi răsplată.

Căci la mâna care m-a hrănit,
Mă-ntorc Măria Ta cu faţa în pământ
Şi fără milă să fiu schingiuit
Pentru leneşul ce-am fost şi sunt.

Am răsplătit cu viciul nefăcutului nimic
Prea milostiva fecioară-a celor ferme,
Şi-n toată deznădejdea nu mai pot nimic să zic
Decât, Măria Ta, iartă-mă la vreme!

La vreme, înainte să nu mor,
Pe eşafodul neiertatelor păcate
Unde fără slujbă să mă lase să mor
Spânzurat de-un management în noapte.

Şi cum spuneam Măria Ta,
Îţi sunt plecat în faţă, cu smerită disperare
Căci ştiu că am greşit Activitata mea
Şi că-am dormit azi noapte, ca o floare.

Că bugetul meu s-a frânt ca un spic de grâu,
Că pachetu-mi s-a zdrobit de stânca oprenească,
Că la Pert şi Gant am stat cu somnu-n brâu
Şi c-am picat în deznădejdea omenească.

Ştiu, Măria Ta, că cetatea bunătăţii-ţi, are porţile deschise
Pentru-ntoarcerea acasă-a fiului risipitor,
Şi că-n lumea de ferestre-nchise
Prin a ta răzbate umbra unui nor.

Măria Ta ! Plecat îţi sunt,
În umila-mi, vinoată faptă
Căci sigur, neritat pe-acest pământ
Sunt c-am făcut-o, la management, lată.”

PS.
1.Termeni specifici proiectului: buget, activitate, gant, pert
2. Drepturile de autor ale poeziei îi aparţin lui
Andrei