one million faces

Stresul a făcut echilibristică pe-o sinapsă-n capul meu!
Mi-am pierdut cuvintele, toate mi s-au dus în lucrarea de licenţă…
Mi-am pierdut răbdarea, toată s-a dus în aşteptarea inumană din ultimele 3-4 zile.
N-am fost deloc în apele mele şi, deşi acum le văd tulburi, nu sunt nici acum în ele..
Încă plutesc pe-alături, fără ţintă şi scop, pierdută în spaţiu…
Obosită, îmi pierd răbdarea foarte repede, mă plictisesc de orice fac, nu-mi găsesc locul şi nici motivul ca să uit de stres…

Încer să mă controlez ca să nu creez gânduri de vină altora, dar mi-e greu să mă prefac şi să sar peste gardurile unor sentimente de
stres,
frică,
atracţie,
oboseală,
durere,
plăcere,
nedumerire,
drag.

E un nefiresc sentiment al firescului…e o situaţie cu o mie de feţe, care fiecare mă atrage într-un fel ciudat!