Monthly Archives: July 2008

Vama

Prea multe stări care trebuiesc culese şi prea multă plăcere ca să ţin minte unde le-am închis şi unde am ascuns cheia. Întâlnirea cu marea m-a fascinat din nou prin lentilele fumurii şi porii pielii arse de soare. Nisipul a stat cuminte în părul meu şi adolescenţa mea şi-a găsit vama, cam veche ce-i drept, undeva în jurul unei ore târzii în noapte. Mi-e ruşine de mare pentru că, deşi niciodată nu mi-a făcut nimic, …

Continue reading →

Ex

După ce se termină relaţia, rămâi sau nu prieten cu ex-ul? E o discuţie care-mi stăruie în minte de ceva timp încoace. Credeam că e simplu răspunsul şi credeam că eu pot păstra o relaţie de prietenie, în ciuda terminării aceleia de iubire. Dar observ că sunt într-un impas care necesită soluţii. N-am răspunsuri obiective, dar le pot da pe cele subiective, trecute prin filtrul meu. Răspunsul meu are mai multe coordonate care depind de …

Continue reading →

No words

” – Am chef să te iubesc!” ” – …(tăcere) ” Încă tac…pentru că mi-e teamă de angajamentele cuvintelor… Încă tac…pentru că sunt în perioada cea mai dragă mie, când pot să tac… Încă tac…pentru că alte lucruri vorbesc de la sine!

Continue reading →

Inferenţe de noapte

. O experienţă de-o seară de vară într-un club bucureştean poate compensa c-o experienţă de viaţă, dacă ştii unde şi cum să priveşti. . În primul rând, te uiţi în jur, dar nu oricum, ci cu o lupă bine ştearsă de praf şi cu un simţ al esteticului bine antrenat şi ascuţit. În al doilea rând, priveşti cu scepticism şi amuzament, încercând să pătrunzi taine de mult ascunse şi să spargi tabu-uri. Deci, pe scurt, …

Continue reading →

Amprenta uitării

Mi-aş fi dorit să simt mirosul mării, dar ştiu că acest simţ m-a părăsit de mult. Mi-aş fi dorit să văd piele de om pârlită de soare, dar ştiu că acest simţ e ajutat de lentile transparente. Mi-aş fi dorit ieri să ascult concertul Fatboy Slim cu picioarele pătate de nisip şi pielea acoperită de noapte, dar…bunul simţ nu m-a lăsat nici măcar să visez la fericirea asta! Oare au visat alţii pentru mine, fără …

Continue reading →

Yesterday – 10 iulie 2008

Arici cu ace detaşabile? Ieri a fost o zi incredibil de “fără înţepături”. Mi-am ascultat primele momente din viaţă povestite de mama pe o cărare goală pe care păşeam pentru prima dată în viaţa noastră: amândouă, ţinându-ne de mână! Cică am avut o relaţie dificilă încă de la început, când eu eram tot leneşă şi ea tot încăpăţânată. Aveam mâinile mari şi degetele răsfirate şi plângeam când toţi dormeau şi dormeam când toţi ceilalţi urlau. …

Continue reading →

Aspecte

Aspectul 1 Nu mai pot să dorm noaptea, stau cu ochii în calculator şi-ncerc să-mi pierd gândurile în replicile altora. Îmi vine în cap numai cuvântul acela care începe cu “m” şi-mi taie aripile. Nu mai pot să ies pe stradă decât până la celălalt capăt al lumii pentru care trebuie să schimb 10 mijloace de transport. Ochii mă poartă doar acolo unde la unii nu mai e nimic, la alţii e prea puţin, iar …

Continue reading →

Oh my God!

Wake up call! E timpul să-mi revin după infuzia foarte concentrată din ultimele zile… Vineri la voluntariat am purtat un tricou caraghios cu mesajul “Fericit să ajut” suflecat şi înnodat până-n gât ca să arăt a om în el…I-am văzut pe Apollo 440 în concertul lor cu puţini spectatori, dar foarte animaţi de cheful de show al solistului care s-a căţărat pe schele şi a coborât în mulţime cu o totală nonşalanţă. Am ascultat-o pe …

Continue reading →

Best !

De astăzi începe nebunia: B E S T F E S T !! Şi ţine 3 zile ca-n poveşti! Mi-am ambalat cheful în cutiuţe mici-mici şi le-am îndesat în buzunarele de la pantaloni, voia bună am pus-o pe toată în geantă, iar sporul de muncă voluntară mi-am făcut-o fâşii lungi şi egale ca să-mi ajungă până la noapte! Azi o să fiu acolo ca voluntar toată ziua, mâine ca spectator şi duminică, mai vedem (nu …

Continue reading →

It's just another day

Nu tac pentru că nu mi se întâmplă nimic, ci pentru că gândurile-mi nu-şi au veşminte de cuvinte. Încerc să ocolesc gropile din suflet pentru că nu pot să le sar. Îmi tremură neputinţa în canicula unor dorinţe ratate. Credeam că mă vindec…doar credeam! …mi-e dor să pot să mai ascult Travis…

Continue reading →