Ex
După ce se termină relaţia, rămâi sau nu prieten cu ex-ul?
E o discuţie care-mi stăruie în minte de ceva timp încoace. Credeam că e simplu răspunsul şi credeam că eu pot păstra o relaţie de prietenie, în ciuda terminării aceleia de iubire. Dar observ că sunt într-un impas care necesită soluţii. N-am răspunsuri obiective, dar le pot da pe cele subiective, trecute prin filtrul meu.
Răspunsul meu are mai multe coordonate care depind de alte două întrebări: ce fel de relaţie a fost şi ce înţelege fiecare prin “prietenie”?
Dacă relaţia a fost întâi bazată pe iubire, e natural ca la final să rămână prietenia care s-a născut firesc din iubire. Dacă relaţia a fost întâi de prietenie, există toate şansele ca prietenia să se fi pierdut în timpul relaţiei şi-n consecinţă să nu mai rămână nimic.
Eu, prin prietenie, nu înţeleg doar a păstra un contact de bun simţ, lipsit de resentimente, ci pur şi simplu a găsi în omul care a fost lângă tine o parte pierdută a ta, în care să te poţi abandona şi sprijini atunci când ai nevoie, o sinceritate pe care o poţi împărtăşi, o iubire la cote înalte, care sfidează fizicul şi naşte respect.
Eu am trecut prin ambele extreme şi acum oscilez.
Extrema pozitivă. Cu B. mi-a fost simplu şi natural să păstrez ce am avut lângă el timp de 3 ani jumate, mi-a fost simplu să-i fiu sinceră şi să construim amândoi, fără să ne dăm seama, cea mai frumoasă prietenie. Pentru el sunt în stare să abandonez orice plan al meu ca să-i fiu alături dacă are nevoie de mine, pentru că-l simt prietenul meu. Asta se cheamă iubire şi nu e la alt nivel, e la acelaşi şi la aceeaşi intensitate. Şi asta pentru că întâi am fost iubiţi, am crescut împreună, ne-am format valorile concomitent şi prietenia a venit firesc între noi doi…iar ceea ce a rămas în final a fost respectul şi prietenia dobândite cu atenţie.
Extrema negativă. Cu A. mi-a fost greu la început să rup contactul de tot, dar observ că proporţia din timpul relaţiei a rămas neschimbată , doar rolurile s-au modificat. O relaţie atipică în care eu am dat mult mai mult decât celălalt, s-a transformat într-o situaţie post-relaţie în care el ar da mult mai mult, dar nu mai are cui, aşa că preferă să se retragă de tot în umbră. În acest caz n-a fost vorba nici de iubire, nici de prietenie. Niciuna n-a fost apriori şi niciuna nu s-a păstrat posteriori. Au rămas doar nişte amintiri şi nişte accente conturate adăugate personalităţilor în formare. Fiecare a învăţaţ şi-apoi a luat-o pe drumuri diferite.
Oscilarea. Cu C. e altă poveste, cu alt final. O prietenie frumoasă înainte, transformată apoi într-o relaţie, care cred că a omorât treptat tot sentimentul de prietenie, în loc să-l accentueze. Toată sinceritatea, respectul şi firescul de dinainte au fost anihilate de ceva ce l-am putut numi atunci un “sentiment frumos”. Însă, cu ce preţ? Un preţ pe care, acum, dacă aş putea alege, nu l-aş plăti pentru câteva luni de fericire. Aş fi preferat să rămânem buni prieteni, care se respectă şi au încredere unul în celălalt, decât să ajung acum în acest moment în care să mă întreb de ce nu pot fi naturală în preajma lui, de ce nu pot fi sinceră, de ce nu pot fi obiectivă. Toată situaţia asta s-a întâmplat pentru că amândoi am confundat sentimentul de prietenie cu altceva şi n-am ştiut niciunul să punem punct definitiv atunci când încă se mai putea salva ceva. Am întins coarda la maxim, până când legătura s-a rupt. Acum aş vrea s-o reînnoiesc şi el la fel, dar trăiesc cu impresia că iar trebuie să plătesc un preţ şi nu mai simt dispusă să risc. Nu vreau însă nici să dispar, pentru că aş lăsa impresia greşită că nu pot face faţă situaţiei, că nu sunt împăcată cu ea, ceea ce nu e adevărat. Dar mi-e greu să mai găsesc prietenia în acest ceva diluat.
Nu ştiu înspre care din cele două direcţii s-o iau, căci undeva la mijloc nu e locul meu. Ori păstrez o relaţie autentică de prietenie, ori nu mai păstrez nimic.
Poate că ar trebui să las timpul să decidă, să nu mă grăbesc să tranşez situaţia, să n-o forţez…
Been in primele 2, da’ eu am parte de “Negativ” cu relatia de lunga durata… “Oscilarea” de care vb tu am fentat-o la milimetrii undeva in clasa a 12-a cu un ff bun prieten…Acum suntem mai buni prieteni…
Cum ai sps si tu, nu as fi dat o relatie pe care t poti baza, un om p care t poti baza pentru cateva luni de fericire.
Oricum, iti doresc sa ajungi si cu “Oscilarea” la “Pozitiv”
prietenie… iubire… complicat. am inceput sa cred doar in loialitate. forma de prietenie? iubire? nu stiu. nu vreau sa aflu. ma vreau fericit in ignoranta mea.
Nu, nu ramai prieten cu ex-a! Mai ales daca inca mai tii la ea! Personal gasesc ca e dificil de trecut peste situatia in care ramanem “prieteni” si se apuca sa imi povesteasca despre cat de bine se intelege cu noul ei prieten! Asa ca e mai bine sa nu va mai vedeti o perioada mai lunga pana cand lucrurile se vor aseza cumva.
renunta la categorii, oana
cu unii oameni poti fi prieten, cu altii iubit, cu altii nimic si cu restul o combinatie variabila din toate cele trei lucruri de mai sus
nu mai cauta sa vezi ce are de oferit fiecare si nu-i mai compara pe unii cu altii…. unii nu accepta decat un fel de relatie si nu sunt dispusi sa faca compromisuri, altii accepta orice iar altora nu le pasa prea tare ce se intampla dupa:-??
asta nu inseamna ca unul e mai bun sau mai rau… in plus, mai depinde si de tine;)
ia ce-ti place de unde-ti place si fii fericita… fericirea e o stare cunatificabila si nu continua
draga mea oana, tu esti inca un caz fericit
la mine cam in toate cazurile a fost o ruptura totala (1 sga exceptie), iar ultima a fost cea mai transanta. eu am fost tot timpul o persoana care a evitat regretele. pana in momentul in care relatia de care vorbesc a degenerat si am ajuns in postura de inamic nr. 1 si tratata total inuman.
sfatul meu (desi nu sunt adepta sfaturilor): daca simti ca nu poate fi o prietenie sincera, cu atat mai mult in cazul in care unul inca mai simte ceva mai mult decat prietenie pentru celalalt. atunci stai pe un butoi plin cu praf de pusca si e mai bine sa te dai jos.
pana la urma, cred k postrelatia e ca un fel de oglinda a relatiei in sine. daca postrelatia e sincera, intensa, inseamna ca fundamentul ei, relatia in sine, a fost sincera, intensa. daca nu ramane nimic. inseamna ca nu a fost mare lucru. daca a fost ceva si nu a mai ramas nimic, poate e doar o chestiune de timp.aaa si mai e un caz. cand relatia a fost intensa. dar prost pozitionata in timp. si pentru ca nu e consumata, nu deriva din ea una de prietenie. si se conserva pentru un viitor mai sincronizat.:D sper ca are sens si din exterior ce am scris.
Ca de fiecare data cand sunt fapte sau stari pe care nu le putem schimba timpul cerne totul. Eu am incercat sa raman prietena cu fostii mei fiindca ne legau amintiri frumoase, clipe placute si uneori nostalgii. Uneori este bine sa cantaresti si faptele care au dus la ruptura relatiei si daca ele ar eroda increderea fata de respectivul sau deschiderea si respectul. Un iubit cunoaste parti ale tale pe care nici familia nu le stie. Cand iesi dintr-o relatie pe care la vremea respectiva ai simtit-o implinita iar ruptura iminenta(in ciuda bunavointei ambelor parti)este posibil sa simti ca pierzi o parte din tine. Uneori pentru a merge mai departe in viata trebuie sa lasam trecutului nostru anumite persoane, oricat de dragi ne-au fost si oricat de hotarator a fost rolul lor la acea vreme.
@Bogdan – Inainte sa se puna problema prietenie, trebuie sa rezolvi problema sentimentelor ramase..E normal sa te doara sa afli amanunte din viata celuilalt daca inc amai simti iubirea trecuta, dar atat timp cat esti impacat cu fostele sentimente de iubire, nu mai e nicio problema…Mie imi place sa fiu alaturi de prietenii mei in noile lor relatii, atat timp cat stiu sigur ca aceste informatii nu ma afecteaza!
@Petrut – incerc sa nu categorizez, dar nu pot sa nu fac comparatie..La urma urmei nu fac comparatie intre oameni, ci intre mine de atunci si de acum. Si observ ca ma comport diferit..
@Fata-Cu-Zbor-Verde – Stau pe un butoi cu pulbere, dar nu sunt genul care sa se dea batuta daca e grea situatia..Nu sunt dispusa sa dezarmez doar pentru ca mi-e frica..De aici si toate incertitudinile…
@gloobye h – cred ca in ultimul caz sunt pozitionata eu…am simtit relatia sincera si intensa, dar foarte prost pozitionata timp si neterminata..dar nici nu vreau sa-mi incarc mintea cu sperante ca undeva in viitor se vor balansa lucrurile!
pfiu, e greu de dat un raspuns, pentru ca anumite coordonate se schimba de la zi la zi..Unoeri ai impresia ca merita sa risti, alteori te cufunzi in dorinta de autoconservare si lasi totul balta.
Timpul le va decide pe toate, iar cele ce merita se vor pastra invariabil!!