Monthly Archives: August 2008

Inelul cu diamant

Mă plictiseam în această superbă ultimă după-amiază de vară, aşa că m-am pus în pat hotărâtă să mă culc, nu înainte de a zappa puţin prin cutia cu minuni: tv-ul! Film cu Arnold, telenovela, emisiune în reluare, promo, bla bla… Inelul cu diamant! Tâmpită emisiune! Cum frate, să te duci la o emisiune, să faci ca toate piţipoancele la un loc, ca să câştigi un “superb inel cu diamant, oferit de un miliardar” (citat exact)?! …

Continue reading →

In 2

Am experimentat, din nou, locuitul în doi: zâmbetul şifonat de somn, gătitul omletei împreună într-o dimineaţă de sâmbătă, băutul cafelei pe balcon, sorbită printre picături de conversaţie, lenevitul în pat la tv, plimbarea la magazin însoţită, dezmierdatul părului în timp ce corpul se afundă în aşternuturi, la amiază, împărţirea netului în mod egal, uitatul pe poze vechi, condimentat cu mici regrete, râsete şi ironii, satisfacerea unor pofte culinare în miez de noapte, dormitul doar pe …

Continue reading →

Omul Copy-Paste

Mă amuză teribil. Mi se pare incredibil cum se desfigurează statuia din mintea mea. Se prăbuşeşte cu mult zgomot, pe fundalul vizionării scenariului repetat! Taram-tam! Dar să nu vorbim fără subiect…Aşadar, intră în scena omul Copy-Paste! El e omul care-şi dă Copy-Paste la trecut. În lipsă de inventivitate, el urmăreşte exact acelaşi scenariu, pas cu pas, cuvânt după cuvânt, idee după idee! Doar oamenii îi mai schimbă. Îşi ţine viaţa pe Repeat şi-şi consumă replicile …

Continue reading →

str8

8. 8 în 5. 7 într-unu şi jumate. 4 în ăsta. Ea le numără, eu le-adun. Dar eu îmi încep viaţa în fiecare zi!

Continue reading →

Bagajul

Ştii cum şi de unde porneşti, dar mai ştii în ce fel şi unde ajungi? Pleci cu un bagaj aproape gol, fluturându-l cu nonşalanţă şi strigând în zare că ştii ce-ţi doreşti şi încotro îţi îndrepţi paşii. Mergi sigur şi fără ezitare. Dar ajungi la un punct de drum prăfiut, cu bagajul plin, căci pe parcurs ai început să aduni, dintr-o parte şi dintr-alta, lucruri mărunte şi ispititoare. Socoteala din minte nu se potriveşte cu …

Continue reading →

N.I.M.I.C.

Nu mă mai transcede nimic. Nimic nu mă mai impresionează, nimic nu mă mai afectează. Sunt o umbră care trăieşte în ea şi pentru ea. Mi-e incredibil de bine dimineaţa să mă trezesc doar pentru mine! Nici măcar indiferenţa nu-mi mai stă în pori. N.I.M.I.C. E un plan atât de plat, iar eu sunt un zero barat.

Continue reading →

Prin vene

Pentru câteva minute s-a oprit respiraţia în loc. Se terminase drumul spre sinapse şi se făcuse prăpastie. Ăsta, aerul, mai împiedicat din fire, şi-a dat cu stângul în dreptul, apoi a plonjat în gol şi mi-a aruncat în vene un nor de praf. Nu prea i-a păsat de mine, aparent. Dar s-a adunat de prin craterele prăpastiei, s-a rotit pe vărfuri, a făcut o acrobaţie si s-a întors. Tot el a întors colţurile gurii mele …

Continue reading →

Parte dintr-un întreg

Simt că sunt o parte dintr-un întreg. O mică rotiţă într-un ansamblu mecanic enorm. Uneori mă bucur de avantajele contribuţiei mele, alteori mi se scot ochii cu dezavantajele. Azi am urât calitatea mea de parte din întregul numit Bucureşti. Acest Bucureşti care se pregăteşte de City Challenge 2008, chestia aia despre care nu ştiu prea multe în afara de amănuntul “maşini cu mulţi cai putere”: total neinteresant, doh! Un Bucureşti handicapat (cu “dizabilităţi rutiere”, ca …

Continue reading →

7 ani

Pentru că mi-a plăcut sinceritatea ei şi pentru că, datorită acesteia, mi-am privit şi eu viaţa de undeva de sus şi am fost sinceră (într-un super lung blog comment), m-am hotărât să spun şi aici, pe blogul meu, o poveste a mea, aşa cum s-a desfăşurat ea timp de mulţi ani. Sincer, fără ocolişuri, fără metafore care ambalează adevărul, fără personaje fictive, fără să-mi fie frică de reacţia unora care vor afla acum ceva ce …

Continue reading →

Hollywood Scene

Pentru câteva fracţiuni de secundă s-a creat senzaţia că regizorul de pe platou spune: “Action!” într-un film tipic american în care… …personajul masculin invită personajul feminin la el acasă. O să-i gătească. Ea păşeşte pe uşă cu pantofii roşii cu toc şi-o sticlă de Merlot în mână. Cameramanul se mişcă. Aici e holul care dă în bucătăria deschisă spre livingul decorat cu mult bun gust. Acolo e dormitorul ferit de ochii indiscreţi cu două uşi …

Continue reading →