Bagajul

Ştii cum şi de unde porneşti, dar mai ştii în ce fel şi unde ajungi?

Pleci cu un bagaj aproape gol, fluturându-l cu nonşalanţă şi strigând în zare că ştii ce-ţi doreşti şi încotro îţi îndrepţi paşii. Mergi sigur şi fără ezitare. Dar ajungi la un punct de drum prăfiut, cu bagajul plin, căci pe parcurs ai început să aduni, dintr-o parte şi dintr-alta, lucruri mărunte şi ispititoare. Socoteala din minte nu se potriveşte cu cea din fapt! Şi constaţi atunci că bagajul atârnă tot mai mult, degetele-ţi amorţesc şi e din ce în ce mai greu să te prefaci că-i uşor, ca poţi să-l ţii ascuns, să nu ţi-l observe şi ceilalţi.

Şi-ajungi inevitabil în contextul cel mai nefast când ar trebui să renunţi la bagajul extra, pentru că altfel ştii că n-ai putea înainta liber şi fără constrângeri. N-ai cum să arunci totul în negură fără să priveşti din nou, cu regrete şi dorinţe, toate momentele pe care le-ai adunat şi pe care vei fi nevoit să le abandonezi, sub pietre grele, ori prin râuri volburoase, cu ochii înceţoşaţi.

Dar ştii că e un risc care vine ataşat odată cu dorinţa de a porni la drum. Şi-ţi asumi riscul,pentru că ar fi şi inadmisil, pentru de-un cutezător ca tine, să-ţi treacă macar prin cap gândul de a nu te mai aventura de teama renunţării ulterioare. Cu toate astea…

…sigur ştim amândoi ce vrem? Şi o să ţinem minte până la capăt?