cop

Mă amuză teribil. Mi se pare incredibil cum se desfigurează statuia din mintea mea. Se prăbuşeşte cu mult zgomot, pe fundalul vizionării scenariului repetat! Taram-tam! Dar să nu vorbim fără subiect…Aşadar, intră în scena omul Copy-Paste!

El e omul care-şi dă Copy-Paste la trecut. În lipsă de inventivitate, el urmăreşte exact acelaşi scenariu, pas cu pas, cuvânt după cuvânt, idee după idee! Doar oamenii îi mai schimbă. Îşi ţine viaţa pe Repeat şi-şi consumă replicile uzitate, exact în momentele cheie din scenariul său scrijelit cu un creion fără vârf, în mintea lui destul de boantă.

Adevărul este că îi pot găsi o scuză: devine greu, chiar foarte greu, în această jungla a originalităţii, să mai apuci lianele potrivite, inovative, de care să te prinzi în avântul vieţii, pentru a nu cădea în penibil. E aproape imposibil să încerci să găseşti noi metode de a creşte mental şi acţional, de a fi altfel, în fiecare zi.

Aşa că atunci când propria-i ignoranţă îi cuprinde gramul de inteligenţă, sugrumându-l în şabloane răsuflate, el îşi găseşte salvarea în reeditarea trecutului, a unor replici şi acţiuni standard, dar care au avut efect şi pe care să le repetă de fiecare dată la fel, dar cu alţi oameni.

Oricum nimeni n-o să se prindă! Nu?
Şi oricum nu poţi mai mult de atât!