In 2

Am experimentat, din nou, locuitul în doi:
zâmbetul şifonat de somn,
gătitul omletei împreună într-o dimineaţă de sâmbătă,
băutul cafelei pe balcon, sorbită printre picături de conversaţie,
lenevitul în pat la tv,
plimbarea la magazin însoţită,
dezmierdatul părului în timp ce corpul se afundă în aşternuturi, la amiază,
împărţirea netului în mod egal,
uitatul pe poze vechi, condimentat cu mici regrete, râsete şi ironii,
satisfacerea unor pofte culinare în miez de noapte,
dormitul doar pe jumătate de pat,
durerea de gât, dimineaţa, când deschizi ochii şi privirea-ţi pică în ochii altcuiva…

Uneori uit cât de frumos e să am cu cine împărţi stările care tropăie prin mine.

Uit pentru că am uitat de:
hainele care nu-s ale mele, aruncate prin casă,
stingerea luminii de la baie după altcineva,
vorbitul în continuu cu mine în timp ce eu scriu ceva,
datul muzicii mai încet,
statul de-a curmezişul în pat,
întrebarea privind micul-dejun, deşi eu nu mănânc niciodată pănâ-n ora 12,
împiedicarea de pantofii de la intrare,
aruncatul cheii de la etaj,
forţarea să mă pun în pat când mie nu mi-e încă somn,
durerea de gât, dimineaţa, când deschizi ochii şi privirea-ţi pică în ochii altcuiva…

Dar nu uit că-mi place să împart cu cineva toate stările care tropăie prin mine.