Inelul cu diamant

Mă plictiseam în această superbă ultimă după-amiază de vară, aşa că m-am pus în pat hotărâtă să mă culc, nu înainte de a zappa puţin prin cutia cu minuni: tv-ul! Film cu Arnold, telenovela, emisiune în reluare, promo, bla bla… Inelul cu diamant! Tâmpită emisiune! Cum frate, să te duci la o emisiune, să faci ca toate piţipoancele la un loc, ca să câştigi un “superb inel cu diamant, oferit de un miliardar” (citat exact)?!

Dar am rămas uitându-mă la ea pentru că mă distra proba legată de bunele maniere. Am zis să mă uit şi eu că poate mai învăţ cum se cojeşte grepfruitul la restaurant (cine naiba comanda grefă la restaurant??), cum se mai mănâncă oul moale şi peştele cu oase şi cum se mai aranjează o masă pentru doi. Da, boring, le ştiam şi eu…Deci acum pot oficial să mă întâlnesc cu un nene miliardar, frumos, italian, care să-mi dăruiască un inel cu diamant de 10.000 de euro.

Următoarea probă însă mi-a schimbat percepţia: pisi, e greu să faci o declaraţie de dragoste! Păi cum, trebuie să te gândeşti la nişte cuvinte (mama lor de cuvinte!!), să le aranjezi în propoziţii (ba chiar fraze, dacă eşti sigură pe memoria ta de elefant), apoi să le rosteşti cu intonaţie şi patetism, în timp ce-ţi tremură mâna pe microfon! Proba asta n-aş trece-o nici după 10 şedinţe la solar, 2 la manichiuristă şi 3 la coafor, aşa cum au făcut fetele astea cu picioare îmbrăcate în ciorapii sponsorului principal (Diamonds, parcă am reţinut eu, în timp ce-mi muşcam unghiile de invidie!).

Lăsând gluma la o parte (în partea stângă, vă rog, că dreapta încă se mai amuză!), nenea ăsta miliardarul, Max, a spus ceva mişto referitor la declaraţiile de dragoste făcute de concurente. Nici lui nu i-au plăcut (mamă, ce ne potrivim!). Hop şi-aşa zicea el că, la vârsta lui, deja s-a săturat să audă toate femeile cum încep orice frază cu verbul la diateza activă, timpul prezent simplu, persoana I, singular, “Vreau” (bine, recunosc, analiza părţii de vorbire îmi aparţine!). “Vreau”, “Vreau”,”Vreau”!

Omul părea chiar traumatizat şi a argumentat prin faptul că şi-ar dori să vadă şi el femei care sunt dispuse să şi dea nu doar să ceară sau să-şi dorească. Să dea, domnule, din suflet şi sincer, sau măcar să creeze impresia că au ceva de oferit.

Are dreptate! Lăsaţi gărgăunii* în pădurea viselor de adolescenţă şi acumulaţi şi voi ceva pe care să-l puteţi oferi mai târziu unuia care să merite! Educativă emisiune! Parol!

——————–
*Gărgăun gărgăuni, s.m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenţii nejustificate, fumuri.