Monthly Archives: September 2008

Boogie

Recomand filmul Boogie, în regia lui Radu Munteanu, cu Dragoş Bucur şi Anamaria Marinca capete de afiş! Scenariu e scris de Răzvan Rădulescu, Alex Baciu şi Radu Munteanu. Am râs aproape tot filmul. Foarte interesante replicile, foarte reale şi foarte amuzante. Foarte! Filmul acesta m-a făcut să mă întreb dacă realmente vreau să mă căsătoresc. Dacă vreau să fiu “nevasta” cuiva. Dacă o să ajung vreodată să mă comport ca o “nevastă”. E infricoşătoare şi …

Continue reading →

De-ar fi

De-ar fi să strângi în palmă minutele ce au trecut, m-ai găsi pe mine, uitând de timp. De-ar fi să priveşti merele roşii din copacii bătuţi de soare, m-ai afla pe mine, ascunsă în plăcerea momentului. De-ar fi să cureţi firele de păr uitate pe o haină, m-ai găsi pe mine, bucurându-mă de zâmbetul din ochii mei. De-ar fi să numeri de câte ori s-a legănat balansoarul, m-ai găsi pe mine, pierdută în adierea vântului. …

Continue reading →

stuck in reverse

.etitsoren elat elirudnâg uc oulbat nu ăzaetciP .enim ăgnâl itşe un dnâc iţmis l-erac ep lurod iş ţloc nu-rtnî iznirp ăs ăcraecnÎ .rod e un icăc ,iţop ăs o-N .einuben E Coldplay – Fix you

Continue reading →

Definiţie

Eu învăţasem că oximoronul este o figură de stil care constă în alăturarea a doi termeni cu înţelesuri diferite. Dex online îmi zice acum altceva: figură de stil constând în exprimarea unei ironii sau a unui adevăr usturător sub forma asocierii paradoxale a doi termeni contradictorii. Cine din învăţământ şi mai ales de ce acel cineva a omis aspectele cu ironia şi adevărul usturător atunci când ne-a învăţat definiţia asta? Sau noi definim lucrurile în …

Continue reading →

@ Sunshine

Eu n-am povestit pe blogul acesta personal despre acea parte din viaţa mea, cea profesională, pentru că aşa am considerat eu de cuviinţă. Dar pentru că azi mama m-a întrebat foarte senină “Dar tu viaţă personală mai ai?” şi eu i-am răspuns “Nu!” la fel de senină şi cu zâmbetul mare cât cana asta de ceai cu lămâie, mi-am dat seama că asta este viaţa mea de acum. Asta e ceea ce mă bucură şi …

Continue reading →

2 vorbe să-ţi mai spun…despre mine

1. Iubesc diacriticile, motiv pentru care nu-mi place şi nu pot să citesc un text fără diacritice. Mai mult de atât, bat la cap pe toată lumea să scrie cu diacritice. Colegii ştiu (de ce)! a. Nu înţeleg reclama la ciocolăţica Kinder, în care, copilul răspunde la întrebarea “Ce-şi doresc copii mai mult şi mai mult?” cu replica “Ciocolata”. Fără diacritice! De ce? A uitat copywriter-ul să pună diacritice la script? b. Apropo de asta, …

Continue reading →

Am plecat la concurenţă

Cu vagi urme de regret, am părăsit barca SNSPA-ului şi-am sărit în cea a Universităţii Bucureşti. Când am decis să dau admitere la master, am ales iniţial 2 variante: SNSPA-FCRP-Publicitate şi Reclamă şi UB-FJSC-Campanii de Comunicare în Publicitate şi Relaţii Publice. Recunosc că mă simţeam mai aproape de SNSPA, mai ales că între cele două există o rivalitate tacită şi era normal să am şi eu inoculată adversiunea faţă de concurenţă. Apoi am încercat să …

Continue reading →

Deja vu

Trăiesc o serie de deja vu-uri derutante, care mă plimbă dus-întors în trecut şi prezent. Nu vreau să fie trase la indigo momentele, vreau să fie unice, dar nu reuşesc să mă desprind de anumite clişee. Şi sunt anumite situaţii şi gesturi care se întâmplă natural, dar hiba lor e că s-au mai întâmplat şi frumuseţea le-a dispărut atunci când s-au născut prima dată. Acum par doar o reeditare. Sunt poze identite care s-au mai …

Continue reading →

I can run my bike with no handlebars

Pentru că pot să gândesc frumos, în două direcţii, cu două personalităţi şi două roluri. Pentru că pot să mă bucur de ziua altcuiva de parcă ar fi a mea. Ziua prietenilor mei e şi a mea! Pentru că pot să râd sub stropii de ploaie care se preling pe un geam şi pe-o umbrelă. Pentru că pot să fiu independentă în intenţia mea de dependenţă. Direct de la Guerrilla ascultare, Flobots – Handlebars P.S. …

Continue reading →

Miroase a toamnă

Septembrie mă priveşte cu ochii umeziţi la ceas de seară, prin pupilele-i înnegurite. Cu vânt călduţ şi lumină difuză, ea mă trage de mână să-i privesc gândurile. Stă să plouă. Picurii se desprind de nori şi se lovesc de asfaltul pietruit. Miroase a toamnă. Septembrie mă învăluie şi mă strânge în braţe, jurându-mi la urechea dreaptă că nu-mi va da drumul niciodată. Frunzele foşnesc pe pielea mea şi nervurile lor se pierd printre porii deschişi …

Continue reading →