Cadou

Îmi place să fiu o mică parte din organizarea unei aniversări. De când mă ştiu (şi mai ales în şcoala generală şi liceu), scriam felicitările pentru sărbătoriţi, cumpăram şi împachetam cadouri, gândeam modalităţi de surprindere sau petreceri surpriză. Acum, cu statutul de om al muncii, se repetă menirea mea de organizator de aniversări. chestie care-mi place, sincer.Dar îmi dau seama că eu n-am avut parte niciodată de-o petrecere surpriză, chestie care mă întristează. Mi-aş dori să simt şi eu ce simt toţi surprinşii la ceas aniversar.

De când m-am mutat la Bucureşti, cadourile s-au cam transformat în bani, mai ales de la prieteni, iar aniversările ca la carte s-au pierdut în favoarea unor cafele sau chips-uri la domiciliu. Îmi lipseşte sentimentul acela de aniversare cu tort (care, by the way, e foarte scump), lălăieli pe “La mulţi ani”, şampanie şi muzică. Cred că cel mai mult mi-aş dori, pe lângă prezenţa celor care-mi sunt alături, implicarea lor în aniversarea mea: de la alegerea sau realizarea unui cadou până la organizarea unei petreceri.

Îmi amintesc de cea mai frumoasă surpriză contextuală de care am avut parte, la 18 ani, când ştiam că din partea alor mei primisem cadou rochia de majorat, aleasă chiar de mine din magazin, şi nu mă mai aşteptam la nimic. Dar, ai mei îmi pregătiseră un album cu poze din toate etapele vieţii mele şi cuvinte frumoase scrise pentru mine. A fost cel mai surprinzător şi emoţionant cadou pe care l-am primit vreodată, pentru că am simţit în el toată munca şi grija lor pentru aniversarea mea. Şi acum, de câte ori îl deschid, plâng: de emoţie, de dor, de dragoste, de bucurie. Asta înseamnă pentru mine o surpriză: dragostea şi atenţia celor dragi măsurate în ore de gândit şi conceput cadoul şi nu neapărat în valoarea lui materială.

Nu mi-a plăcut niciodată să spun ce cadou vreau de ziua mea, în primul rând pentru că nici eu nu ştiam ce mi-aş putea dori şi-n al doilea rând pentru că spunând cadoul, aş strica surpriza. Azi, dusă de valul pregătirilor pentru aniversarea de mâine de la birou, m-am gândit ce mi-ar plăcea să primesc cadou. Cu riscul de a-mi strica propria surpriză sau de a da aceeaşi idee mai multor oameni, spun că unul din cadourile care m-ar bucura tare ar fi o varianta printată a acestui blog. Frumos aranjată cu texte şi imagini, în ordine cronologică şi legată îngrijit, ca s-o păstrez mereu ca dovadă a ceea ce am fost eu odată…Şi-o petrecere surpriză..