Monthly Archives: December 2008

Bilanţ pe 2008

N-am mai făcut un bilanţ de final de an, deci e cazul să sparg gheaţa acum, în ultima zi a lui 2008. Nu prea cred în propriile evaluări „de final”, mai ales că nu prea am conştiinţa unui final de an. Timpul meu nu se măsoară în delimitări şi restricţii calendaristice. Numai că uneori, e bine să priveşti în trecut şi să analizezi ce-a fost bine şi ce nu, că poate aşa ajungi să şi …

Continue reading →

Întâlnirea

Marea dezvăluire. Există! Se aşteptau să fie aşa, dar s-au bucurat ca şi cum n-ar fi prevăzut persoana şi momentul. S-au arătat interesaţi, au cerut detalii, au ascultat cuminţi şi şi-au dorit să fie bine pentru mine. Trei zile mai târziu: Marea Întâlnire. Proba de foc. Doi magneţi. Fie se atrag, fie se resping brutal. Ştiam că unul dintre ei va fi timid şi nevorbăreţ, din cauza emoţiilor. Ştiam că celălalt va fi expansiv şi …

Continue reading →

Crăciun 2008

Poc, troc, buf, zduf! A venit Moşul, au venit sărbătorile, au venit cadourile, a venit liniştea şi lenea… Acasă înseamnă alte culori, asortări şi alt aer. Verdele a ieşit la lumina difuză proiectată din tavan, a intrat în suflete şi-a ieşit prin vorbe. Unele vorbe au fost spuse, sărind de după ascunzişuri de timp, aşteptate cu braţe larg deschise, alte vorbe n-au fost gândite şi nici nu vor fi spuse. Sunt lucruri care au prins …

Continue reading →

Dar

E una din puţinele dăţi când sunt altruistă, sufocându-mi egoismul caracteristic cu o plapumă nouă de spumă, îmbibată în bucuria dăruirii. Mi-am dat seama că a dărui provoacă o plăcere la fel de mare cu a primi. Abia aştept să văd reacţia şi să prind între degete acel moment sublim de neaşteptare. Surpriza. Ai mei tot spun să nu-mi cheltuiesc banii pe pe cadouri pentru ei. Mama chiar glumea că ar fi interesant să-mi iau …

Continue reading →

Unde-i marea? Departe…

Mi-am promis că anul acesta ajung şi a cincea oară să văd marea…rece. “De vanilie” mi-o imaginam pe atunci. Acum m-am resemnat cu gândul că n-o s-o ating, că n-o să-mi beau cafeaua stând pe o pătură pe nisip şi cu ochii pierduţi în valurile ei. Nu ştiu de ce nu reuşesc să-mi ţin promisiunile faţă de mine. De fapt ştiu…

Continue reading →

Proiect (…în stadiul de proiect)

Am un proiect nou, propriu şi personal, în stadiu de faşă, murdar de lapte şi cu trei smocuri de idei. Mi-e drag. Sunt mândră de el! I-aş dedica tot timpul meu să-l cresc mare, frumos şi deştept. Timpul are răbdare cu mine, dar eu nu mai am răbdare cu timpul. Nu spun mai multe, îl las acoperit de tăcere deocamdată. Aştept să-i pun pe faţă-un zâmbet uman, apoi îl scot în lume. În curând…

Continue reading →

Colegialitate la punguţă

Ce înseamnă colegialitatea? Pe lângă împărţirea unor momente la cafeaua de dimineaţă, drumul până la magazin la prânz sau câteva cuvinte la telefon seara, colegialitatea înseamnă ajutor oferit necondiţionat. Şi nu mă refer numai la spiritul de echipă unită sau încurajările înainte de deadline, ci la modul ingenios şi sufletist la care ea s-a gândit să-mi remedieze o durere surdă de burtă cu cauze feminine. Puţină hârtie igienică, udată şi încălzită la microunde, apoi pusă …

Continue reading →

Miez

Căldura de seară, topită în miez de întuneric şi păstrată în căuşul piepturilor alăturate este prinsă cu atenţie între 20 de degete în miez de dimineaţă. Trezirea se dă înainte de sunetul alarmei, pentru a nu pierde bucuria momentelor de împărtăşire a viselor ciudate – asemănătoare, ireale, cu un miez comun, din două capete distincte. Bătăile de inimă şi suflul întrerupt al gâtului se aleargă unul pe celălalt, spre miezul urechii. “Suntem uite aşa” – …

Continue reading →

Deasupra norilor

Nimic nu se compară cu emoţia din cauza căreia mi se umezesc mie mâinile şi ochii. Nimic nu se compară cu braţele care, după ce au alungat şi au mustrat, puternic au strâns în ele corpul meu. Nimic nu se compară cu părerea mea de rău. Nimic nu se compară cu promisiunea noastră.

Continue reading →

Răceală

Răceala care m-a legat de pat o simt adânc în mine, cum se târâie şi mă loveşte cu genunchii. Se mişcă dinspre ceafă, spre ochi, nas şi mâini, ajungând la picioare şi doborându-mă. ea: “vrei să vin să îţi aduc ceva medicamente? sau să te iau şi să mergem la medic? …unde e farmacia ta? e departe de tine? e frig afară! …atunci stai acasă, să nu te mişti din pat! eşti sigură că nu …

Continue reading →