Poc, troc, buf, zduf! A venit Moşul, au venit sărbătorile, au venit cadourile, a venit liniştea şi lenea…

Acasă înseamnă alte culori, asortări şi alt aer. Verdele a ieşit la lumina difuză proiectată din tavan, a intrat în suflete şi-a ieşit prin vorbe. Unele vorbe au fost spuse, sărind de după ascunzişuri de timp, aşteptate cu braţe larg deschise, alte vorbe n-au fost gândite şi nici nu vor fi spuse. Sunt lucruri care au prins acum contur şi altele care s-au sfârşit pentru totdeauna. Echilibrul însă e foarte bine stabilit şi oferă un confort plăcut, cald, viu.

Ninge!

Cadouri au fost multe: timpurii, prezente şi viitoare. De suflet, hand made, dedicate, cu dragoste, aşteptate. Sub pom au stat din nou cutii şi pungi ambalate în aceeaşi tip de hârtie cu numele scris pe o bucată de coală albă. Masa n-a mai fost mare, dar a fost bogată. Oamenii din ce în ce mai puţini adunaţi alături, dar sufletul întregit chiar şi de peste mări şi ţări. Mi-au dat lacrimile…

Mi-au dat lacrimile şi atunci când am fost surprinsă într-o seară banală şi-am adunat în îmbrăţişarea mea toată aşteptarea de demult. Ştie chiar dacă n-o zic în cuvinte, deocamată. Ştiu, chiar dacă n-o zice folosind acele cuvinte, încă.

Crăciunul acesta e la fel de frumos ca celelalte, dar e special pentru că sufletul meu e aici, iar dorul meu e acolo

Crăciun fericit tuturor!!!