Monthly Archives: January 2009

now I remember (2)…

Mulţumesc că mi-ai adus aminte. O perioadă uitasem. Uitasem cum e să mă îndrăgostesc, cum e să strig un apelativ simpatic, cum e să îmbrăţişez cu dorinţă, cum e să ţin de mână mâna cuiva pe stradă, cum e sărutul în maşină la stop, cum se simt degetele prin părul meu, cum e atingerea mea pe un obraz nebărbierit, cum e privitul ochi în ochi în tăcere, cum e complicitatea din gesturi, cum e gustul …

Continue reading →

Sinceritate

Încrederea în celălalt înseamnă oare să alegi să fii orb? Nu, înseamnă să fii sincer, cred eu. Sincer într-atât încât să-ţi asumi şi să le asumi în faţa celuilalt, lipsurile şi lucrurile nelalocul lor pe care le faci. Chiar dacă sinceritatea ta ar putea părea o dovadă de neîncredere în celălalt…E paradoxal. Eu cred în celălalt. Şi apreciez mai mult sinceritatea împărtăşită decât încrederea acordată gratuit, pentru că încrederea se câştigă, şi cred eu că …

Continue reading →

Cocon

Aş vrea să am un cocon de puf pe care să-l ţes minuţios peste toate micile plăceri născute din degete şi buze, când dragostea muşcă din amorţeală, când dorul deschide ochii şi mâinile îşi spun “Bună dimineaţa!”. N-aş da pentru nimic în lume acel minut în care albastrul din zori se vede în bătaia luminii difuze…dar l-aş prinde în iţele moi şi albe ale propriului nostru cocon de iubire.

Continue reading →

Sinapsele trecutului

Aş vrea să ştiu tot ce-a fost în urmă. A ta. Cum aţi râs împreună, cum aţi iubit, cum aţi construit, cum aţi visat, cum aţi sperat, cum aţi alintat, cum aţi dat cu piciorul, cum aţi imortalizat momentele pe bucăţi de hârtie, cum v-aţi jurat cuvinte mari şi efemere, cum v-aţi privit ochi în ochi deziluzia, cum v-aţi minţit viitorul, cum v-aţi imaginat că ar putea fi, cum aţi regretat că n-a fost să …

Continue reading →

…who cares enough to…

De ceva timp mă uit la Neveste Disperate. Da, ştiu, nu e pe gustul tuturor, dar puţin în pasă. Dintre toate cuplurile, cel format de Gabi şi Carlos îmi place cel mai mult. Au chimie, sunt ca un praf de puşcă lângă o scânteie, gata să explodeze în orice secundă. De pasiune, gelozie, atracţie, mânie, nervi, hormoni. E genul acela de relaţie care mistuie, dar care nu se stinge niciodată! Într-unul din episoadele din seria …

Continue reading →

The Killers în România!

Azi s-a anunţat oficial: pe 1 iulie 2009, în “Ziua O” a BestFest-ului, va concerta The Killers pentru prima dată în România! Mare bucurie, mare! Biletele s-au pus deja în vânzare, pe mytichet.ro şi la Diverta!

Continue reading →

Prin obiectivul trecutului

4 august 2008 . Eu stăteam în faţa blocului, emoţionată, cu picioarele încrucişate, cu soarele în ochi, iar el intra pe poarta interioară, cu o sacoşă de magazin în mână, purtând un polo roşu. Primul gând a fost că poate o să ne cunoaştem curând. S-a uitat la mine, fără să schiţeze vre-un gest, apoi a trecut de mine, intrând în bloc. Eu am rămas acolo, aşteptând. Când el a ajuns sus, a spus la …

Continue reading →

Mai am o întrebare…

Ştiu că în momente ca acestea de rătăcire a priorităţilor şi de inflamare a ego-ului, apar diferenţele, tot mai vizibile şi tot mai de neacceptat. Sunt diferită de fiecare dintre voi toţi, aşa cum şi voi îmi sunteţi mie diferiţi. Sunt ciudată poate, sunt complexă şi sunt contradictorie. Trec prin stări pe care nu le pot ocoli cu graţia unei experienţe-izvor de înţelegere şi altruism. Şi-mi spun, dar mi se şi spune, că asta e …

Continue reading →

Ce-ţi pasă ţie?

De ce trebuie să-mi atribui nervozitatea sau supărarea unui anume lucru sau persoane? De ce trebuie să dau explicaţii? De ce toată lumea când te vede în alte ape decât cele proprii, trebuie să te bată la cap cu ceva de genul “Dar ce-ai? Te simt nervoasă? Am făcut eu ceva?”. Really, apreciez preocuparea, dar chiar e nevoie să atribui o cauză precisă unei stări de moment? Şi mai rău e că mă forţează împrejurarea …

Continue reading →

..de iarnă

Îmi simt furnicăturile pe sub piele şi, după mult timp, mă pot bucura de ele cu tot corpul şi cu toată mintea. Le pot striga în gura mare! Fără să-mi fie teamă că dilat sau diluez lucrurile. …de iarnă, dar e vorba de căldură!

Continue reading →