Monthly Archives: March 2009

Marea în martie

. Când am ajuns, primul fior care m-a trecut a fost provocat, curios, de mirosul de mare: puţin înţepător, murdar, ars de soare – capsulă a fiecărei dimineţi petrecute pe plajă, vara. Am călcat pe dalele falezei din Constanţa ca pe un covor persan, cu atenţie şi dor. Vântul mi-a răscolit sufletul şi mi-a zâmbit între 10 degete care se ţineau prinse pe-un fir de dragoste. Erau valuri care se spărgeau în spumă pe bolovani …

Continue reading →

23 ani = Guerrilla + verde + mare

Mie-mi plac la nebunie surprizele, dar de obicei le intuiesc sau le aflu “fără să vreau”. Ei uite, anul ăsta am fost mai mult decât surprinsă. . Ieri am fost anunţată de Radu că am programare-surpriză la masaj de relaxare. Superb! Tot ieri părinţii mei dragi m-au suprins cu o rezervare la hotel în Constanţa, pentru sâmbătă – cameră cu privelişte la mare. . Azi noapte, cadou la miezul nopţii, şampanie şi pupicuri. . Azi …

Continue reading →

Trecere

Eram legată de-o mână cu cabluri negre şi roase, iar pielea se încreţise în jurul strânsorii. Ochii erau acoperiţi cu pânză gri, urât mirositoare, prin care se vedeau frânturi de realitate. Simţeam praf în urechi şi păru-mi era îmbâcsit de zgomot. . Vântul mă ocolea, dar îl puteam auzi cum vorbea copacilor de primăvară. “Minciuni amare” îmi ziceam în timp ce înghiţeam dulceaţa de vişine. Pipăiam lemnul ud al mesei şi încercam să găsesc paharul …

Continue reading →

Joc

Un fel de “Hai, arată-ne cine eşti prin 18 afirmaţii!”. 1. Sunt…Vecinica! 2. Aş vrea…multe. 3. Păstrez…tot felul de amintiri fie în formă fizică (în cutiile roşii), fie în minte. 4. Mi-aş dori…să fie luna mai, continuu. 5. Nu îmi place…monotonia şi mă oripilează stafidele. 6. Mă tem de…valuri, oameni închişi în ei şi tot ce implică adrenalină în doze mari. 7. Aud…voci când sunt foarte obosită. 8. Îmi pare rău…când acţionez fără să gândesc. …

Continue reading →

El

. De 2 luni am un coleg de cameră. Ne iubim. Îl cheamă Tzuchi.

Continue reading →

Am obosit

Goluri pe care simt nevoia să le umplu, ca să fie întregul complet. Valuri pe care aş vrea să le opresc şi-ncerc asta prin cuvinte spuse minţii în şoaptă. Aşteptări care sfidează monotonia, dar care se împotmolesc în ceea ce ar trebui să sfideze. Tristeţi de oboseală ce nu poate fi ocolită. Amintiri privite printr-un geam opac. Aproape că nu mai ţin minte cum eram. Aveam părul lung. Minute care vin şi se duc fără …

Continue reading →

W

. Cuvintele sunt întoarse, spate în spate. Ideile sunt întrerupte, la jumătate. Comunicarea este doar ca să fie…glumeaţă.

Continue reading →

Parcă. Poate.

. Parcă a trecut o veşnicie… A fost o zi de miercuri când am uitat şi mi-am amintit totul într-o fracţiune de secundă. Ultimele 6 luni mi-au trecut ca un flash prin faţa ochilor, fără să le pot atinge. A fost o zi de miercuri când am fost forţată să-mi uit prezetul şi să-mi amintesc trecutul, pas cu pas. Trecutul mi-a revenit prezent, dar într-un mod hâd, ca un exploziv care luminează, apoi se prăbuşeşte …

Continue reading →