Monthly Archives: April 2009

Mohair

Mi-am dat seama că oricum treaba asta era croşetată în minte de mult timp. . Se ştia dinainte că eşarfa-i greu de conceput, necesită fir subţire şi extravagant şi multă migală, plus culoare adăugată acolo unde se cere. Şi eşarfa e doar una, se pune de gât, n-are utilitate, e fancy degeaba şi uneori mai şi sufocă dacă se înfăşoară în jurul a două gâtleje. . Pe când firul de mohair se manevrează repede şi …

Continue reading →

Cauze circulare

Îţi pică ca un cataroi în moalele capului: să ştii că tu poţi, dar alţii nu. Şi pentru asta, nu mai poţi nici tu! . Toată viaţa mea s-a întâmplat aşa cu oamenii apropiaţi: niciodată n-am putut să ne sincronizăm, să ne punem de acord cu toţii, să plănuim ceva fără ca altcineva să invoce un motiv şi să ruineze tot planul. În mare, motivul a fost acelaşi. Cauzele motivului difereau, dar o anume cauză …

Continue reading →

Cu o zi înainte de 28

. O să-mi caut liniştea… . “Îmi lipseşti… …când visez fără tine …când nu eşti pe scaunul din dreapta …când mă doare spatele şi capul şi-am febră …când nu are cine să mă asculte …când nu am cui să-i vorbesc …când n-are cine să mă strângă în braţe …când n-am pe cine să strâng în braţe ….atunci îmi lipseşti! În rest, ador fiecare moment în care eşti cu mine.” . …pentru că nu-i mai lipsesc…

Continue reading →

Experienţă de club

În viaţa oricărui om trebuie să existe anumite hopuri pe care, dacă le trece, devine alt om! Aseară eu am trecut peste un astfel de hop care m-a metamorfozat mai aprig decât ar fi putut s-o facă orice etapă de dezvoltare susţinută de efort şi dorinţă: am fost într-un club de house – Martin! . Ca să vă familiarizez cu al meu context, spun de la început că unul din marile mistere ale vieţii mele …

Continue reading →

25.04.2009

Eu aş depune plângere la Vodafone pentru reţeaua proastă pe care ne-o tot vând în sute de reclame haioase, dar care, cu nonşalanţă, cade atunci când mai multă lume o foloseşte. Timp de 20 de minute după cutremur n-am putut să sun pe nimeni şi n-am putut da sms. Eu zic că-i jenant pentru o reţea de telefonie mobilă a cărei directă utilitate este să poţi să iei legătura cu oamenii atunci când ai nevoie. …

Continue reading →

Shhh..it happens!

. Aţi observat că, în preajma sărbătorilor, la tv rulează masiv reclame pentru produse care uşurează digestia?! . Azi am observat nu numai că se promovează, ci se şi lansează produse noi pentru digestie. E unul care mi-a atras atenţia, un fel de 2 în 1, ce conţine în acelaşi ambalaj, o folie de pastile albe pentru arsuri şi greaţă şi altă folie de pastile verzi pentru digestie. Nu-i minunat? Mirobolant chiar… . Asta îmi …

Continue reading →

Fete Preţioase

. În fiecare etapă din viaţa mea, mi-a fost dat să întâlnesc anumite categorii de oameni: oameni de caracter, oameni joviali, oameni cu suflet mare, oameni închişi, oameni mârşavi, oameni oportunişti, oameni de unică folosinţă. . O categorie însă a fost prezentă în toate etapele, chiar dacă trecător: oamenii-televizor. Sunt acele persoane care sunt atente la fiecare gest pe care-l fac şi la fiecare cuvânt care le iese din gură. Sunt la fel de calculate …

Continue reading →

2 ore

. Am vrut să simt aerul trecându-mi pe sub mână şi pământul mişcându-mi-se sub picioare. Aşa că am luat-o la pas din dreptul uşii biroului, ţinându-ne de mână. . Iniţial, am vrut doar până la intersecţia cu Bd. Unirii, apoi simţind cum vine ploaia din spate, am vrut s-o întrecem şi să ajungem primii în piaţa Unirii. Trecuse deja o oră de când ne sincronizam paşii şi împărtăşeam amintiri din facultate. Ploaia rămăsese mult în …

Continue reading →

Carte la nisip

De două zile mă obsedează o carte. O văd de la balconul muncitoresc şi de fiecare dată îmi zic c-am să mă duc s-o iau şi s-o aduc în casă. O cheamă “Seaside Interiors” şi stă abandonată pe-o dună de nisip…în soare.

Continue reading →

Tzuchi@work

. Ieri a fost pentru Tzuchi prima zi de muncă. S-a trezit cu noaptea-n creştet (ca în orice altă zi) si la 8.20 a fost gata de plecare, băgat cu totul într-o geantă mare, roşie. . Când a ajuns la birou, fascinaţia pentru spaţiul imens întins pe 2 nivele, l-a făcut să-şi bage boticul prin toate colţurile, hârtiile, firele. Mi s-a părut puţin speriat, de parcă memoria lui de cotoi i-ar fi fost ştearsă, sau …

Continue reading →