Monthly Archives: July 2009

Rush Day – Destinaţia: Grecia!

De câteva zile sunt mereu pe fugă. Ţup la bancă, hop la magazin, zbrr printre străzi, stai că n-a răspuns la toate întrebările din interviu, pfiu bagajele nu-s nici începute, oja roşie e încă la el în maşină, telefonul sunăăă. Aaaahhh…trag aer în piept, mă aşez pe scaun pentru 3 minute şi vă spun că deseară la 22 plec în Grecia, mai exact în Thassos şi mai exact în insula Potos. Mă întorc luni. N-am …

Continue reading →

Reduceri

Azi am fost să-mi caut costum de baie. La reducere dacă se poate. Aveam o idee în cap referitor la ce vreau. Bineînţeles că mi-am luat cu totul altceva. La reducere, dar nu foarte mare. E frumos. Tot probând haine, mi-am dat seama că sunt între mărimi, chestie care mă debusolează complet, căci nu mai înţeleg nimic. La unele haine sunt S sau 34, la altele M sau 36, dar sunt şi rochii care aproape …

Continue reading →

F

Viaţa cu tine e ca o fondantă savurată într-o duminică, pe înserat. Fondantele sunt preferatele mele. Tu eşti deliciul meu. Au o formă neregulată şi totuşi constantă, păstrându-şi aroma sub o crustă dulce, dar fondantele, ca şi tine, îmi taie răsuflarea şi-mi înmoaie genunchii. Le-aş mânca cu o poftă nebună şi rapidă, dar le-aş savura în linişte, pe-ndelete. Cu multiple culori, întotdeauna pastelate, vii în delicateţea lor, aşa cum mi se arată şi tandreţea privirii …

Continue reading →

Good things come to those who wait!

Cuvântul “pauză” are, în majoritatea cazurilor, conotaţii pozitive pentru specia umană: pauza mare de la şcoală, pauza de masă, pauza de cafea, pauza de învăţat, etc. Numai că ajungi uneori în nişte situaţii în care pauza nu-ţi mai e aşa de zâmbitoare: pauza de gândire, pauză de inspiraţie, pauza de job, pauza de relaţie. Asta e, câteodată trebuie să mai iei şi câte o pauză…pentru că…Good things come to those who…pause! Iau şi eu o …

Continue reading →

Weekend@Brebu

Am crezut că oamenii de 30 de ani, căsătoriţi şi cu copii, nu se mai distrează aşa cum o fac cei de 24, îndrăgostiţi şi fără griji. Am descoperit în weekend, la ziua lui Ştefan (fratele lui Radu) că, deşi discuţiile de ziua au alte subiecte, distracţia de seară are acelaşi numitor comun. E drept, eu, la 23 de ani, nu ştiu încă să fac icre şi specialităţi din avocado, cu atât mai puţin nu …

Continue reading →

Mina de Sare

Ştiam că mergem la Mina de sare din Slănic Prahova (mai încercasem odată, însă era în revizie tehnică), dar nu ştiam ce o să vedem acolo. Am coborât în mină cu un lift capitonat pe interior cu lemn (cineva zicea că tot contextul – lemn şi underground – seamănă cu ceva foarte morbid), la o viteză incredibil de mare, încât am avut senzaţia că am ajuns la vreo 500 de metri sub pământ. În realitate …

Continue reading →

(Im)Perfecţiune

Am avut parte vreo 2 ani de up and down‘s, back and forth‘s care îmi dădeau fiori imaginaţiei şi stomacului. Am avut în viaţa mea mici drame ţesute minuţios în minte, majoritatea inventate, altele exagerate.  Simţeam că mă fac să trăiesc…toate scenariile fanteziste derulate în minte până la amănunt, toate dubiile săpate adânc în suflet, toate întrebările pe care le făceam să n-aibă răspuns, toate nelămuririle transformate în acte tragice, toată alergătura după concret, dar …

Continue reading →

Bârfa masculină

A bârfi =  a vorbi de rău, a ponegri, a defăima, a calomnia, a cleveti Femeile bârfesc. Bărbaţii bârfesc. Bărbaţii bârfesc femeile. Poate nu aşa de mult şi de detaliat cum o fac femeile, dar cu siguranţă la fel de acid. Diferenţa e că bărbaţilor nu li se pare că bârfesc, ci că afirmă nişte lucruri, că trag nişte concluzii. Ei nu încep niciodată bârfa cum o fac femeile “Să-ţi zic o chestie..uite ce-am păţit/văzut/auzit”. …

Continue reading →

Frustrare

Tu n-ai cum să înţelegi cum este să te simţi prins într-o cuşcă, care, deşi nu e închisă cu o cheie, nu te lasă s-o părăseşti. Pereţii ei devin tot mai închişi la culoare şi tot mai aproape de corp, sufocându-te şi făcându-ţi pielea să putrezească. Tu n-ai cum să înţelegi cum este să te simţi inutil, fără scop şi fără motive, să nu pricepi de ce respiri, de ce ocupi spaţiu pe pământ. N-ai …

Continue reading →

Nunţi

Toată lumea se căsătoreşte. Pe unde întorc capul aud de nunţi şi cereri în căsătorie. Recent, două foste colege de liceu s-au măritat. La una am fost invitată, dar nu am putut ajunge, chestie pentru care-mi pare rău, căci mi-ar fi plăcut să fiu alături de ea. La cealaltă, deşi ne cunoaştem de-o viaţă, nunta se pare că a fost atât de restrânsă, încât pe numele meu nu s-a scris nicio invitaţie. Mi-ar fi plăcut …

Continue reading →