Monthly Archives: January 2010

Vis(ceral)

Când eram mai mică aveam un vis care, o perioadă bună, s-a tot repetat. Nu era un vis cu imagini, dar ştiam sigur că sunt o furnică. Mă simţeam o furnică şi căram în spate o mobilă. Simţeam că e întuneric în jurul meu şi că al meu corp era strivit de mobila grea. Un sentiment de apăsare mă lovea în mijlocul pieptului. Şi-o neputinţă îngrozitoare. Picioarele mi-erau strivite, iar mâinile atrofiate. Mă copleşea. Mă …

Continue reading →

Ce-mi trebuie, dom'le?

Ce femeie superioară eşti tu, Mărioară!

Continue reading →

Filosofie stradală

Eu vă zic, căscaţi bine ochii în sus când mergeţi pe stradă, că uite-aşa mai descoperiţi câte un Guru al unui domeniu. Eu am avut onoarea de a trece fix pe sub “Dumnezeii traducerilor” care, fără modestie, spun: “Traducerile noastre sunt superioare”. Adică, nu ştiu cum să vă zic, dar eu chiar i-am crezut. Pe cuvântul meu că erau superioare. Erau deasupra mea, n-au minţit oamenii. A trebuit să-mi dau puţin capul pe spate ca …

Continue reading →

Ancestral

Mai ţineţi minte satul copilăriei noastre unde toată lumea saluta pe toată lumea? De fiecare dată când treceam pe uliţă, mamaia îmi spunea că trebuie să le urez “ziua bună” celor pe care îi întâlnesc în cale, pentru că aşa e politicos. Mi-aduc aminte că erau şi nişte reguli: cei aflaţi în trecere îi salutau pe cei care stăteau, cei mai tineri pe cei mai bătrâni şi cei mai puţini pe cei mai mulţi. Nu …

Continue reading →

J.L.C.

S Mi-e dor de aerul pe care-l respiram pe acel balcon, de peretele lui murdar şi scrijelit, de ziarul mototolit de pe aerul condiţionat, de poza din primele zile de august, de cafeaua care se răcea odată cu dimineaţa, de tocul uşii de la balcon pe care-am stat într-o vineri de vară, de geamul mic pe-al cărui pervaz stăteau cănile şi scrumierele, de îngrămădeala în care ne simţeam mai liberi ca niciodată. S Mi-e dor …

Continue reading →

Alb pe alb

Un fel de “Aici sunt banii dumneavoastră”. Sau cum ar zice românu’ mai de rând: “Viaţa e pustiu”. C-un ochi râzi şi cu unul plângi!

Continue reading →

Sfaturi din 1938!

Sfaturi pentru femeile singure Ilustrate ca să nu existe niciun dubiu şi nicio posibilitate de interpretare greşită. Unele sunt chiar hazlii, altele sunt încă valabile. Restul sfaturilor le găsiţi aici ! Enjoy!

Continue reading →

Bună ziua, căciulă…

…că stăpânul n-are gură! Mă indispun oamenii care nu dau “bună dimineaţa” sau “bună ziua” sau ce vrei tu, atunci când se întâlnesc cu alţi indivizi cu care urmează să petreacă o perioadă de timp din acea zi. Un salut, ceva, orice, un semn de respect… sau te crezi mult prea important pentru a pune în practică această regulă de bun simţ? Bine-atunci, când o să văd că taci mâlc, o să te salut eu …

Continue reading →

Am luat covrigu', neamule!

După ce am scris ieri despre covrigii din punga maro mi s-a făcut poftă de ei şi m-am ambiţionat să stau la coadă ca să văd cum sunt. Dezamăgire. Coada se mişca extraordinar de lent la Victoriei, iar covrigul pe care l-am primit era nefăcut. NEFĂCUT! Nu era prăjit pe toate părţile, iar în interior se simţea coca crudă. L-am păstrat până acasă pentru a-i putea face poză. Ce afacere proastă: şi cu 1 leu …

Continue reading →

oameni în vizită

Unii oameni apar în viaţa ta cu un scop precis şi-un timp limitat. Vin ca să vindece, să ajute, să repare, să confirme şi să ridice o frunte căzută. Apar azi, ajută mâine, iar poimâine devin deja amintire. Îşi îndeplinesc rolul fără să-l cunoască neapărat, fără să le fie în intenţie, dar o realizează într-un mod în care nicio altă prezenţă constantă din viaţa ta n-ar putea-o face. Tocmai pentru că sunt “străini” de trecutul …

Continue reading →