rupte-n două

Ziua

Dăm ochii cu lumina, împreună, la telefon. Ne vorbim dorul şi ne ascultăm singurătatea. Furăm o îmbrăţişare completă în plină stradă sau câteva minute la prânz. Bate cale lungă ca să mă vadă şi să-mi ia tristeţea cu o sărutare. Îmi dă ghiocei ca să-mi spună c-a venit primăvara. Îmi zice să-i pun pe birou ca să mă gândesc la el. Ce nu ştie încă este că mie mi-a obosit mintea de cât de mult mă gândesc.

Seara

Ne întâlnim pe-ascuns, prin cafenele goale. Bem din cană languros şi ne sorbim privirile cu atenţie, să nu ne scape vreo fărâmă de licărire. Uneori ne ţinem de mână cu distanţa şi timiditatea unei prime întâlniri. Râdem de faptul c-am putea fi luaţi drept doi necunoscuţi care se văd prima dată. Doi îndrăgostiţi. “Dar eu încă sunt îndrăgostit de tine”. Ne plimbăm pe jos, la pas, ca să mai prindem câteva minute împreună. Ne despărţim pe treptele reci, rupând în două un sărut şi aşternându-l pe buze celuilalt, până-n ziua următoare.