Când lucrurile nu mai funcţionează şi-ţi dai seama că nici nu le poţi schimba, trebuie să mergi mai departe, fără să te uiţi în urmă. Nu te dai bătut din prima, dar dacă simţi că eşti îngrădit şi că dezvoltarea-ţi este îngreunată, n-are rost să te lupţi cu morile de vânt. Viaţa-i scurtă şi nu e loc de compromisuri. E ca într-o relaţie. Dacă partenerul nu e pe gustul tău, nu încerca să-l schimbi, caută altul. Exact asta am făcut şi eu cu jobul.

“Fostul nu mă mai satisfăcea” cum zice într-o reclamă. Nu eram pe aceeaşi lungime de undă, nu priveam contextul din aceeaşi perspectivă, nu ne doaream acelaşi lucru, nu eram compatibili pe termen lung. Am ştiut că vreau mai mult şi că pot mai mult, dar am simţit că nu voi putea obţine ceea ce-mi doresc acolo, aşa că am plecat. Fără regret.

De o săptămână, am intrat într-o familie mare, frumoasă, profesionistă, plină de viaţă şi zâmbet. Sunt extrem de încântată şi mi-am recăpătat pofta de muncă. Am fost primită cu braţele deschise larg şi cu ei mă simt ca peştele în apă. Totul e firesc, natural, spumos. O să spuneţi că e ca într-o relaţie: totul pare frumos la început. Aşa e, dar uneori te prinzi de la început dacă o să dureze sau nu. Iar aici e chimie pură şi compatibilitate. Am trecut la un nou nivel şi sunt pregătită să fac toate eforturile necesare pentru evoluţie. Ştiu că va fi o provocare până mă voi integra complet, dar îi voi face faţă pentru că este ceea ce-mi doresc.

Încă odată mi s-a confirmat că dacă munceşti, te zbaţi şi construieşti cu plăcere, rezultatele bune apar. Acum e timpul să mă bucur de ele şi să încep să-mi stabilesc noi obiective. Cel mai important punct de pe lista cu “Do To in 2010” tocmai l-am bifat.