Încep să devin din ce în ce mai străină de locul acesta. De când m-am mutat pe domeniu dedicat, am scris tot mai rar pe blog.

Poate o fi din vina timpului care se îngustează la fiecare aer tras în piept. Au trecut de mult zilele în care asta-mi era una din principalele activităţi ale zilei.

Poate e vorba de jobul meu care-mi este planşă de scris la orice oră din zi şi din noapte. Probabil că sunt mult prea concentrată pe scrisul despre alţii (entităţi care nu respiră), ca să mai scriu şi pentru sau despre mine.

Poate o fi lipsa de noutate şi zbucium din viaţa mea. Mi-am dat seama că multe aspecte sunt repetitive şi nu-şi mai au farmecul spuse sau plânse a doua oară.

Sau poate totul se datorează expansiunii blogosferei, în care fiecare e “cineva” şi de fapt toţi sunt nişte “nimeni”. Mă plictiseşte apelativul de “mare blogger” pus în fruntea unor indivizi care nu ştiu decât să dea copy/paste şi să alerge după trafic şi mondenităţi twitteriste, blogosferice sau facebookiste. Parcă-mi era mult mai confortabil anonimatul unui yahoo360, decât scena largă a .ro-ului.

Sunt o străină în propria mea casă, aşa că de azi o să revin la stilul meu abscons, neclar, confuz de a scrie.  Acela, din vremurile de demult, în care fiecare realitate avea doar o transpunere metaforică pe blog. Cred că-mi îmbracă mult mai frumos şi sănătos sufletul.

Poza este de aici.