Monthly Archives: August 2010

Să "ne râdem"

Constatarea zilei: Unii oameni nu mai ştiu să râdă. Şi se sperie când îi văd pe alţii răzând. Se blochează-n întrebarea “Da’ de ce râd?” şi-ncep să chestioneze o reacţie atât de naturală. De când râsul a devenit o chestie ciudată pe care tre’ s-o arătăm cu degetul? Mai relaxaţi-vă, mă, că nu vă pică blazonul!

Continue reading →

1+1=2

Când sunt doi, gustul are sare şi piper. Când sunt doi, linia orizontului e mai aproape. Când sunt doi, pielea-i mai încăpătoare. Când sunt doi, amintirile au culoare. Când sunt doi, nopţile au sudoare. Când sunt doi, gândurile au formă. Când sunt doi, ochii au emoţii. Când sunt doi, lupta-i mai blândă. Când sunt doi, timpul e mai agale. Când sunt doi, uşile-s mai deschise. Când sunt doi, visele-s mai realitate. Când sunt doi, lacrimile-s …

Continue reading →

3 zile sau 15 secunde?

Nu ştiu cum de s-a întâmplat, dar azi a fost a treia oară când am prins sfârşitul unei emisiuni numite “Întâlnire pe întuneric” de pe Prima TV. Când am văzut emisiunea prima dată, m-a ţinut cu ochii în tv următoarea replică: “Vor conta trei zile de comunicare sau 15 secunde de privit?”. Ei, na, de când se chinuie specialiştii să afle asta! Voi cum reuşiţi? Apoi am înţeles scenariul emisiunii: timp de trei zile, 3 …

Continue reading →

nu.mai

Nu mai vreau să aştept. Nu am ce să aştept. Nu aştept ce aş putea primi. Nu-mi doresc ce mi se promite. Şi nici nu promit ce îmi doresc. Nu mai vreau să aştept o altă dată. Nu va veni niciodată decât aşteptarea. Prea multe trec şi nu trec cu mine. Nu mai vreau să aştept un mai bine. Vreau să aştept un nu-ştiu-ce-mă-aşteaptă. Nu-mi doresc să fiu de una singură, dar vreau să fiu …

Continue reading →

Miopie socială

Scriu postul acesta având pe nas noii mei ochelari de vedere: cu ramă neagră şi reflexii verzui. Sunt foarte frumoşi, dar îmi va lua ceva timp să mă obişnuiesc cu ei. Îi port prin casă, încercând să răscumpăr timpul pierdut în care mă uita Dumnezeu cu lentilele pe ochi. Mi-e greu să văd doar prin dreptunghiurile astea două, să întorc capul când trebuie să văd în părţi şi nu doar să rotesc globul ocular. Îmi …

Continue reading →

Lelly-maimuţeli şi altele

Maimuţica am primit-o cadou de la buna mea colegă de birou, Tara Duveanu. Pentru că ţine la mine (zice ea :D) şi, probabil, pentru că am fost “accidentată” şi-am cam lipsit din birou câteva zile. Eu am fost la fel de impresionată ca şi la celelalte cadouri primite de la ea. Pe maimuţică am numit-o Lelly pentru că aşa scria pe eticheta ei şi-am făcut-o mascota biroului de juma’ creaţie-juma’ strategie. Am agătat-o de perete …

Continue reading →